Chasing the Sun

Cina neplăcută

Perspectiva Marissei.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a adus-o pe Vale în calea mea. Dacă nu era ea, sigur rămâneam fără putere. Mama cu tata se îmbrăcau, superb. Am dat-o în bară! Merg spre şi ei spunându-le să mai rămână iar mama spunea că este destul de târziu, va fi şi mâine o zi. Nu aveam cum să-i conving să mai rămână, până şi Vale insista dar nu a reuşit. Aaron se afla lângă Vale, i-a strâns mâna tatei iar buchetul de flori i-l oferise mamei.

Ea i-a mulțumit, a pupat-o, şi-au plecat. "Vale... este în regulă. Strâng eu astea. Mulțumesc că ați venit. Şi-mi pare bine de cunoştință Aaron." El a început să râdă. "Ce-i cu astea, Marissa? Ne cunoaştem de atâta timp. Oricum şi eu m-am simțit nemaipomenit cu voi." I-am zâmbit, şi Vale mă privea cu părere de rău.

- Mă suni dacă este ceva, da? Dau din cap apoi mă îmbrățişează.

- Noapte bună. Îi conduc până la uşă.

- Au plecat? Întreba Nikolas mirat, mă uit la el.

- Da. Plecasem să strâng astea. Parcă toate astea le făcea intenționat, nu ştiu de ce aveam acea presimțire.

- De ce? Trântesc paharul de vin de-l vărsasem pe fața de masă cea albă.

- De ce? Oare, de ce? El oftase se masează pe frunte.

- Super. Tot tu oftezi. Ştii ce? Să trecem peste. În seara asta nu mai am chef de nimic.

Îi întorc spatele ca să strâng paharele de pe masă, începea să mă ajute. I-am luat farfuriile din mână pornind spre bucătărie, iar acum se ținea ca scaiul după mine. "Iartă-mă... nu am vrut să par aşa absent." Ridic mâna în semn să tacă fiindcă nu aveam nevoie de explicații. Venea la mine ca pisica aceea, pun vasele în chiuvetă. "Ştiu că eşti nervoasă, iubito. Dar te rog să mă..."

- Încetează cu scuzele, Nikolas. M-ai făcut să crăp de ruşine față de părinții mei purtându-te ca un copil. Şi chiar dacă ai aveai probleme la serviciu, nu mi le aduci acasă, ok? Mai ales de față cu alți oameni.

- Ştiai că, eşti superb de frumoasă când eşti nervoasă? Zâmbea pervers.

- Eşti un măgar. În acel moment m-am enervat mai tare şi i-am aruncat un măr în față dar spre norocul lui l-a prins.

- Uuh... acum ai devenit sexy. Începe să râdă iar eu îmi văd d-ale mele.

Venise pe la spatele meu şi-mi săruta creştetul capului. M-am sprijinit de chiuvetă, el m-a întors cu fața la el, îmi văzuse lacrimile pe obraji, mi le şterse cu degetele lui mari. "Nu te-aş răni intenționat, să ştii." I-am dat mâinile de pe fața mea şi-l las singur în bucătărie. Merg spre camera Juliei, micuța mea dormea buştean.

Nikolas îşi făcu şi el apariția, nici nu i-am mai dat atenție. Îmi sărut fetița pe frunte apoi plec în cameră. Venise şi el în urma mea. În acel moment, mă descheiam la ghete; mi-am dat jos încălțămintea apoi el încerca să se apropie mai mult de mine.

- Mary. Nu-mi place când mă eviți.

- Bun. Obişnuieşte-te. M-am ridicat şi mi-am dat hainele jos, mă apăs în locul unde mă durea.

- Ştiu că eşti nervoasă pe mine, dar crede-mă că nu am făcut-o intenționat. I-am simțit prezența în spatele meu, punând cele două degete mari pe locurile în care mă durea.

- Nikolas. Sunt destul de nervoasă, obosită este şi târziu. Vreau doar să merg la culcare.

- Ok. Iese din cameră, oare unde se duce nebunul ăsta?

Perspectiva lui Vale.

Îmi iau hanoracul şi ies până la băcănie să fac nişte cumpărături. Era foarte aproape de mine, trebuia doar să traversez. Mă asigur să nu treacă vreo maşină apoi văd maşina lui. Ce caută tocmai aici? Traversez repede, l-am văzut rezemat de uşa maşinii privind în gol. Era distrus. Cămaşa era scoasă din pantaloni şi gulerul deranjat. Înghit în sec apoi trec pe lângă el. "Vale? Ajută-mă..."  spunea înecat în lacrimi.

Mă uit la el, strâng din pumni iar după merg spre el. M-am aplecat spre el privindu-mă în acel fel încât mi se înmuiase inima.

- Nick. Ce cauți aici? Lasă sticla de vodka pe jos încercând să se ridice.

- Voiam puțin aer...

- Şi, te-ai gândit că-i mai bună o sticlă de vodka pe jumătate băută, presupun că tot de tine.

- ... Doar voiam să-mi cer iertare. L-am privit nedumerită.

- Pentru... tot. M-am ridicat dar el mă prinde de încheietură.

- Nikolas, trebuie să plec. Mă aşteaptă... el mi-o ia înainte.

- Da, ştiu cine. Dar măcar mai stai un pic cu mine. Mă simt singur... gol pe dinăuntru.

Îl prind de ambele mâini, şi trag de ele ca să se ridice, dar din greşeală cad peste el. "Dacă nu te ridici şi tu, nu mă ajuți deloc."  Începe să râdă, iar nasul său face de-a face cu gâtul meu. "Nu credeam că, voi mai simți acest parfum"  vorbea cu o voce răguşită, mi-a dat părul într-o parte, buzele lui făceau contact cu pielea mea. M-am ridicat brusc. Îl privesc iar el şi-a umezit buzele.

- Nikolas. Du-te acasă, nu are rost să stai aici.

- Este singurul loc în care nu vreau să fiu.

- V-ați certat? Dă din cap în semn negativ.

- Eu nu m-am certat cu ea... ea s-a certat cu mine. Încerc să mă abțin să nu râd.

Perspectiva Marissei.

Doamne, Dumnezeule... pe unde o umbla omul ăsta!? Sun de aproape douăzeci de ori şi nu-mi răspunde. Fir-ar!! Trebuie să merg să-l caut prin oraş. Dar ce fac cu cea mică? O sun pe Vale. Mi-a răspuns numai decât "Of, Vale, Doamne, ce mă bucur că ai răspuns. Poți veni să stai un pic cu Julie?"   M-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva? Apoi sunt nevoită să-i spun toată povestea.

- Nu-ți fă probleme, îl voi căuta eu. Oricum sunt prin oraş, fiindcă am coborât să iau nişte provizii.

- Bine, îți mulțumesc mult Vale. Oftez în sinea mea apoi închid apelul.

Cum să ajung în halul ăsta? Nu mai ştiu ce să mă fac... se comportă de parcă ar fi adolescent. Fuge de acasă ca un cățel maidanez de colo-colo. Mi-a întrecut şi propiile puteri. Simt cum mă usuc prin dinăuntru, am noroc că Julie mi-este alături. M-am aşezat pe brațul canapelei aşteptând un semn ceva.

În acest moment, soneria de la uşă se făcuse auzită. Fug spre sonerie, deschid uşa, iar Vale îl ținea pe Nikolas de braț să nu cadă. Superb!! Acum chiar că a întrecut orice limită. O ajut să intre în casă cu el, l-am aşezat pe canapea căzând pe fotoliu, Vale mă mângâia pe omoplat.

- Va fi bine. Lasă-l până mâine până îşi  va reveni. Eu plec. Probabil, Aaron se ingrijorează.

- Ok, Vale. Ai grijă şi-mi pare rău de deranj.