Chasing the Sun

Marele secret

Perspectiva Marissei:

Întorc ceasul de pe noptieră ca să văd ora. Mi-am întins un pic oasele, apoi m-am ridicat în fund, îmi îndes picioarele în papucii de casă. Mă ridic uşor ca să nu-l trezesc pe Nikolas, are nevoie de multă odihnă şi asta-i voi oferi. Merg spre baia de la etaj pentru a-mi începe rutina matinală. Îmi ia maximum două minute, deschid uşile dulapului. Iau de acolo o pereche de colanți, un maieu lălâu şi o bustieră.

Iar după mă gândesc ce teneşi să-mi iau. Până la urmă îi iau pe cei negri. Mi-am dat pijamalele jos tot cu papuci şi prima dată îmi iau bustiera apoi maieul şi ultimul lucru... pantalonii. Ies din baie, iar telefonul începe să vibreze. L-am ridicat şi mă suna Cathrine. O fi pățit ceva? Răspund fără ezitare şi ies din cameră.

- Neața. Spun scurt şi ea la fel cu o voce de somnoroasă.

- Voiam să te întreb un lucru.

- Te ascult. Zic în timp ce mă pieptănam.

- Eşti liberă azi?

- Doar până la prânz... după trebuie să merg cu Julie la doctorul de familie.

- Aah, perfect. Ne întâlnim la cafeneaua Mullen.

- Okey.. închid apelul şi-mi prind părul într-o coadă de cal. Îmi dau de două fâsfâsuri de parfum apoi cobor scările.

Scot cheile din geantă, ies grăbită din casă şi merg spre maşina mea. Aveam un minni couper roşu cu negru îndreptându-mă spre cafenea. În două minute am ajuns în fața cafenelei. Cobor din maşină, o încui apoi merg spre intrare. Observ că Cath a ajuns deja, era îngândurată. Oare ce o frământă? Păşesc zâmbind spre ea, şi tresare un pic şi-mi zâmbeşte. S-a ridicat în picioare apoi mă îmbrățişează.

Îşi dă imediat mâinile de pe mine privind în jos de parcă se ruşinase.

- Umh... chestia de mai devreme... a fost din instinct. Zâmbesc cald şi mă aşez la masă.

- Deci... ce ai mai făcut cât timp nu am mai dat de tine. Pe unde ai fost?

- Nicăieri. Am fost tot timpul aici doar că nu prea am mai ieşit... am şi eu problemele mele.

- Am înțeles. Bun, de ce m-ai chemat aşa urgent? Ea ofta în sinea ei şi se juca cu degetele ei.

- Păi, voiam să-ți spun ceva care depindea de amândouă... dar mai întâi să ne mai cunoaştem. Adică, în liceu am fost ca şi duşmance, dar vreau să mă asigur că nu eşti aceea fată pe care nu o suportam fiindcă fostul meu iubit o iubea pe ea.

- O-key? Pot spune că te frământă ceva, Cathrine. Şi nu voi intra direct în subiect şi să ne cunoaştem. Apropo, îți mulțumesc pentru tot. Ea mă privea nedumerită.

- Că mi-ai adus fiica înapoi şi că l-ai salvat pe Nikolas. Ea zâmbea.

- Mary, ei sunt şi familia mea... adică, aşa o consider.

***

Terminasem de băut cafeaua şi de mâncat clătitele, apoi liniştea îşi făcea apariția între noi. Dintr-o dată, Cathrine bate o dată cu palmele pe masă, tresar şi o privesc speriată. "Nu... mai... pot. Nu mai pot rezista, Mary!  Simt cum totul din jurul meu mă presează."  Eram sigură! Că ceva o presează. Mai bine tac ca să vadă orice ar fii voi fii lângă ea, ştiu, nici mi-e nu-mi vine a crede. Încep să mă apropi din ce în ce mai mult fără să vreau de ea.

Simt cum mă împinge cineva de la spate. "Mi-este atât de teamă să-ți spun adevărul. Stau cu gândul că, dacă iar te pierd!?" Îi simțeam durerea dar m-a făcut şi mai curioasă. Şi mi-e îmi era teamă de cuvintele pe care i le voi adresa şi o voi răni. Nu-mi doresc asta.

- Spune-mi tot ce te frământă Valenssa. Când a auzit acel nume rămăsese mască.

- De unde ştii de acel nume? Zâmbesc cald.

- Tot prin instinct. Ea râdea, s-a ridicat de pe scaun şi mă ia în brațe strâns.

- Oh, Doamne... Mary, mi-a fost aşa frică dar mai mult dor de tine. Spune printre lacrimi fierbinți.

- Şi mie, prințeso. Se uita la mine.

- Ce-i? Ți-ai uitat povestea preferată? Îi apare un zâmbet pe față.

- Nu. Te iubesc atât de mult!! Apropo, de unde ai ştiu că sunt sora ta?

- Instinctul geamăn, soro, plus unchiu m-a ajutat.

- Deci, tu ştiai în tot acest timp şi nu ai zis nimic?

- Eu voiam doar să mă asigur că nu mă înşel.

Ea începe să râdă apoi mă ia din nou în brațe. Ne ridicăm de pe scaune, lăsăm banii pe masă şi plecăm.

- Hei, pot veni s-o văd pe Julie? Mi-e dor de ea.

- Desigur. De ce nu?

Îi zâmbesc apoi mă uit după maşina ei. Se pare că a venit pe jos, deblochez maşina şi intrăm amândouă deodată. Nu-mi ia mult că am şi ajuns. Nikolas era cu cea mică în brațe pe balansoar şi îi dădea să mănânce. Opresc motorul de la maşină şi ies. El îşi ridică privirea spre mine zâmbind, Julie începea să facă gălăgie şi să sară în brațele tatălui ei.

Mă îndrept spre ei, iar gărgărița mea bătea din palme. "Aw, gărgăriței mele i s-a făcut dor de mami. Vino încoace să te smotocesc."  Ea țipa de bucurie şi râdea. O iau în brațe iar apoi o pup pe obrăjorii ei grăsuni. La un moment dat, Valenssa iese din maşină iar fața lui Nikolas i se înroşise. Ea se apropie cu zâmbetul pe buze de cea mică.

- Aoleu, ce mare s-a făcut albinuța noastră. Julie se întoarce cu fața la ea şi zâmbeşte.

- Ia-o în brațe. Valenssa întinde mâinile spre Julie şi ea se întinde.

- Este în regulă dacă mă plimb cu ea prin curte?

- Nu este nicio problemă. Ea zâmbeşte apoi pleacă cu cea mică.

- Ea ce caută aici? Întreabă Nikolas neliniştit. Oare ce-i cu el de la un timp?

- Ce vrei să spui? Valenssa a venit s-o vadă pe Julie. I s-a făcut dor de ea.

- Valenssa? Se uita neînțelegând la ce mă refeream.

- Da, Nikolas. Cathrine Valentz, este sora mea geamănă. Defapt o cheamă Valenssa Danbrige.

S-a ridicat de pe balansoar şi pleacă nervos de pe verandă. Sfinte Nectarie, ce l-o fi apucat?

Perspectiva lui Nikolas

Cum?? Cathrine Valentz este sora soției mele?? Ce naiba? Unde s-o fi dus femeia asta cu fata mea? Mă uit de jur împrejurul curții din față apoi o văd la lac cu Julie jucându-se cu ea. M-am îndreptat furios spre ea, ea încă nu mă văzuse. "Ce mai faci cumnată?"  Spun cu o voce nervoasă. I se pierise zâmbetul şi al Juliei la fel. Mai nou îşi băga degetul în gură. M-aplec s-o iau pe Julie şi s-o duc la Marissa iar eu să discut cu aşa zis-a mea cumnată.

- Nik... o întrerup.

- Eu nu sunt cu tine, Nik. Ne-ai mințit! M-ai mințit! Spun cu o voce mai joasă.
- Nici nu ştiu cum să te strig. Ridic tonul la ea.

- Nikolas, nu-i momentul! O speri pe Julie.

- Nu ştii, tu ce-i bine pentru fiica mea. Mai întâi pleci să salvezi un pui de om fără să anunți, tot în ziua aia ai tupeul să vii la uşa mea cu ea, şi acum?? Mai nou îi spui Marissei că eşti sora ei.

- Iar tu nu ştii nimic! Nimic! Am trecut prin multe, Nikolas iar tu habar ai!! Şi nu vorbesc de recăpătarea Juliei. Ci de răceala ta față de mine. Şi ți-am mai explicat o dată. Dacă te sunam nu răspundeai exact cu mi-ai făcut când am venit la tine la uşă.

- Ştii, ce? Tot te cred o mincinoasă. Te sfătuiesc să pleci cât mai repede de aici, şi stai departe de Julie şi Marissa.

- Ia stai puțin, crezi că-mi pasă de ce îmi interzici? Nikolas nu ai ce face, Marissa tot va fi sora mea geamănă şi Julie nepoata mea. Nu o să reuşeşti să mi le iei. Nici nu voi permite asta, clar??