Belinckov.

16 4 1
                                    

Perspectiva anonimă.

- Ser, samolet budet vyletat' pervaya veshch' zavtra. (Domnule, avionul va decola mâine la prima oră).

Fac un mic gest iar bodyguard-ul pleacă. Micuțul Aaron, mi-a spus că are o surpriză foarte plăcută pentru mine. Mâine la prima oră o fii acolo.

Perspectiva Marissei.

Trezindu-mă cu zâmbetul pe față, de ce dracului zâmbesc ca o idioată... fac asta de aseară după ce m-a adus Jacob acasă. Oare sunt fericită că totul a devenit la normal? Poate... dar tot am acel sentiment ca şi cum nimic nu s-a terminat... chestia, cu răpitul lui Marie, apoi cu pactul. Astea sunt exerciții de încălzire.

Mă ridic de pe pat, m-am îndreptat spre baia mea personală. Peste două minute revin în cameră iar Jacob stătea pe pat citind o carte de la mine din bibliotecă.

- Twilight... ha? Zâmbea, eu îi iau cartea din mână şi o pun pe noptieră.

- Da, ce pot să spun? Sunt fană a supernaturalului şi toate ființele care fac parte din asta.

- Țin să recunosc că... sunt entuziasmat. Ridic o sprânceană, dar nu bagă de seamă reacția mea; vine spre mine şi mă sărută.

- Uşurel, tigrule. Trebuie să mergem la şcoală. Ofta.

- Şi asta se întămplă de fiecare dată?

- Dacă vorbeşti de mersul la şcoală, răspunsul este pozitiv.

***

Perspectiva anonimă.

Unul dintre băieții mei deschid uşa aşa zis-ul pub... club... ce-o fi el. Alți tipi voiau să sară la gâtul meu dar o voce ascuțită, pe care o recunosc dintr-o secundă. Acel zâmbet care mă scoate din sărite. Încerc să nu-mi pierd mințile şi să trecem cu vederea cât mai repede până nu-mi pierd cumpătul.

- Ia zi, care este surpriza!? Îşi freacă palmele una de cealalaltă.

- Vei fii super entuziasmat. Îmi dau ochii peste cap. O să-ți vină să mă pupi de fericire!!

- Ok, gata cu trăncăneala. Zi-mi naibii odată. Ca să nu-ți fac cunoştință cu inima, partea minunată şi mirabolantă va fi chiar a ta.

- Bine. Frații Deamonte. Sunt aici, în oraş. Când auzisem acele cuvinte, într-adevăr era ceva nemaipomenit.

L-am întrebat pe Aaron unde se află cei doi şi-mi spun că la vechea locuință de pe colțul străzii Colinson. M-am ridicat de pe canapea, el se ruga de mine ca să-mi dea ceva de băut. Dar eu refuzasem, deja devenea enervant şi îi spun "Niciodată nu-mi vei ştii planurile. Până şi frații Deamonte râd că eşti un eşec, Flow."

Îl vedeam cum fierbea de furie dar eu plec din locul ăsta infect. Merg spre un hotel. Am trimis unul din băieții mei să închirieze un apartament.

Perspectiva Marissei.

Cât o fii ceasu? Măiculiță!! Este 03:10, am stat ceva timp ca să citesc cartea mea preferată. Cobor până în bucătărie să-mi iau o gustare ceva, probabil mama şi tata dorm. Dintr-o dată se auzea cănile de pe dulap care au fost lăsa-te de mama aseară. M-am întors nu era nimeni. Trag aer în piept şi se acelaşi sunet din acelaşi loc. Bine, încep să am halucinații. M-am întors spre camera mea.

Deodată ajunsă în cameră, simt o lovitură crâncenă după ceafă. Maximum două minute aputut să deschid ochii, totul era beznă. Unde mă aflu? Încerc să mă ridic, dar ceva mă ține pe loc; mă fâțâi ba în stânga, ba în dreapta. Cumva sunt legată? Cum dracu s-a întâmplat asta? O lumină oarbă îşi face apariția, iar fiind chiaună de somn nu prea vedeam bine.

- Neața prințeso. Clipesc de două ori şi văd un zâmbet perfect pe chip.

- Cine eşti... cine sunteți? Se punea pe vine ca să fie de aceaşi înălțime cu mine.

- Oh, scuze. Ce prostie am făcut... unde-mi sunt manierele? Mă abțineam să nu-i dau o replică de toată frumusețea dar dacă mă trezesc cu capul retezat.

- Eu sunt Nikolas Belickov. Iar tu?

- Marissa. Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar de ce m-ați răpit? Stai, să înțeleg va trimis un nătărău pe nume Aaron. Băiatu' ăsta chiar nu se dă bătut.

- Hmph... se pare că-l cunoşti pe ucenicul meu. Zâmbea iar eu eram ceva gen... "Stai, ce!?"

- Da, ai şi tu dreptatea ta. Este un neghiob. Dar este loial. Dacă tu îl ştii pe Aaron, înseamnă că-i cunoşti şi pe frații Deamonte.

Eu nu înțelegeam nimic din ceea ce-mi spunea. Cine sunt aceşti frați Deamonte!? Sper că nu are de-a face cu... Fabio şi Jacob. Mama mia, dar ce căutați sunt băieții ăştia doi. Fiecare are de a face cu un om periculos. Într-un fel mi-e teamă pentru ei... iar tipul ăsta... Nikolas. Se vede pe fața lui că nu este de joacă. Te rog Doamne, ca cei doi să nu înrăutățească şi mai rău treaba.

- Umh.. uite, Nikolas, corect? Eu nu ştiu cine sunt aceşti frați. Dar eu nu înțeleg un lucru. De ce m-ați adus aici?

- Cum să-ți explic eu, Marissa. Te cunosc de când erai foarte mică, ai putea să-mi spui unchi.

- Nici partea asta nu o înțeleg. El zâmbea şi cerea un scaun. Îl punea chiar în fața mea.

- Îmi eşti chiar foarte simpatică. Dar dacă îi cunoşti sau nu, ei sunt cei mai periculoşi. Îți doresc să nu-i întâlneşti vreodată. Aşa că, despre chestia cu unchiul este o altă poveste care-ți va tulbura gândurile.

- ... Vorbeşti despre gândurile care mi s-au tulburat chiar cum, presupun. El râdea apoi mă apucă încet de obrăjori şi trage un pic de ei.

Perspectiva lui Cathrine.

Nu pot să cred că Nikolas s-a întors în țară; chiar nu-i ştiu rostu' aici. Trebuie să-i anunț pe băieți, bat cu putere în uşă dar nu iese nimeni să-mi deschidă uşa cineva. Bine mă voi auto-invita. Am deschis uşa, intru pe o altă uşă în care era camera lui Fabio, îi simt parfumul care este în toată camera. El nu se intoxică aici? Merg spre patul său, stă pe burtă cu perna pe cap şi dezbracat în chiloți.

Îmi surâde un plan. M-aşez cu incetişorul ca să nu-l trezesc, de la mijloc îl ating cu degetul arătător plimbându-mă pe coloana lui. Se întoarce pe spate şi plescăne din buze. Aww! Este aşa de... Revino-ți!! Îmi dau o palmă pe frunte şi tresare ca şi ars.

- Cine dracu eşti?? Stai departe de mine. Sare din pat.

- Cât de idiot poți fii? Sunt Cathrine, la naiba!! Stai liniştit, nu-ți fac nimic, deocamdată. Am o veste proastă.

- Spune. Îşi ia un tricou pe el; iar eu priveam spre picioarele lui sexy, uurgh!! Revino-ți!!

- Umh... Nikolas... se află în oraş. I se mărise pupilele.

Heeii!!  Este al 17 lea capitol din aceasta carte. Ma intreb cum vi se pare pana acum, daca se merita sa mai continui. Dar totusi mi-as dori o alta coperta noua. Cine se pricepe?? Sa-mi de-a mesaj pe privat.

Chasing the Sun Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum