Chasing the Sun

Secretul

Perspectiva lui Fabio.

Dacă totuşi sunt la o petrecere, hai să agăț ceva pe aici care să poată să-mi satisfacă plăcerile. Ia să vedem noi pe cine să alegem. Aah, hoopa... tipa blondă de mai devreme. Este imposibil să-mi reziste. Mă îndrept spre ea cu paşi mari, o ating încet pe ceafa ei goală. Se întoarce cu zâmbetul pe buze şi i-a picat fața când mă vede. Se pare că bătăile inimii devin din ce în ce mai accelerate.

Oare o fi frica sau emoția? Asta va rămâne de văzut. Voi încerca să fiu dulce cu ea, ca să o prind în capcană. Hmm... miroase atât de mine, sper să aibe şi gust bun. Fac un pas în față iar ea în spate. Mda... este speriată.

- Bună păpuşă. Uite, îmi pare rău că te-am speriat mai devreme. Dar... asta este! Nu suport să se ia cineva de familia mea. Dar totuşi, mi-ar face plăcere să ne cunoaştem mai bine. Ce zici?

- ... Umh... e-eu... înghițea în sec.

- Oh, haide, baby! Nu trebuie să-ți fie frică de mine. Nu se va mai repeta. Trebuie doar să ai încredere. Îmi iau mâna şi o trag spre mine.

- Uite! Eu nu ştiu cine eşti sau cine te-a invitat dar i-ați labele de pe mine. Nu mă prosteşti. Zâmbesc în colțul gurii.

- Ar fi bine să nu mă enervezi, păpuşa. În seara asta faci cum îți spun eu, capiş?

- Du-te şi caută o cameră liberă unde să nu ne deranjeze nimeni.

- Stai puțin, băiete. Nu sunt vreo uşuratică să mă culc cu orice băiat.

- Vrei să fii plătită?

Îi cuprind încheietura cu brutalitate. Privindu-mă cu teamă, i-am dat drumul şi pleacă din fața mea, sper să caute o cameră. Dar daca mai face mult pe înțepata sau diva... voi avea eu grijă de ea. O mână caldă mă trezeşte din gândurile mele negre, m-am întors era Marissa cu ochii aceia căprui, blânzi ca şi o căprioară speriată de farurile unei maşini.

- Fabio, ce cauți aici? Când să-i spun, diva se apropie de noi.

- Este gata stăpâne. Marissa o privea uimită.

- Bun, asta-i prea de tot. Lisa, ne laşi câteva minute singuri? Încerca să fie dulce.

- Chiar dacă aş vrea, nu pot. Am încurcat-o de tot.

- Doar pleacă! Strig la ea şi pleacă aşa cum s-a întors.

Marissa, ştiu că, şi acum este şocată de ceea ce a văzut. Dar o voi ajuta să uite de chestia asta. Îi cuprind chipul în palmele mele privind-o în ochi. Nu pot să cred că voi face asta. "Fabio, te simți bine?"  Din momentul acesta vei uita ce s-a întâmplat mai devreme şi îmi presez buzele de ale ei cârnoase în acelaşi timp rozalii ca trandafirul. Bine, asta va durea, se desprinde din sărut şi primesc dita-m-ai palma peste față privindu-mă nervoasă.

Perspectiva lui Marissa.

Ce dracu face dementul ăsta? L-am împins cât pot eu de tare uitându-mă la el dezgustată. Mă abțin să nu fac vrun circ de tot râsul şi să vorbesc cu el calmă. Dar la dracu! Nu pot. Nu pot să mă prefac că totul este bine când eu trăiesc cu gândul că l-am sărutat pe Fabio... sau el a făcut asta? Nici nu ştiu cine a făcut asta. Dar totuşi, nu pot face asta. Trag aer în piept apoi îl dau afară pentru a mă calma.

- Am încercat din răsputeri să-l conving pe fratele tău să te aducă aici, pentru că nu se va rezolva nimic dacă stăteai singur într-o casă. Iar tu ce faci?

- Oh, haide, dramatizezi atât pentru ce? A fost un simplu sărut, Marissa.

- Tu realizezi ce vorbeşti? Este vorba despre respect aici.

- Îmi pare rău, dar eu nu le am cu respectul. În plus, tu m-ai adus aici fiindcă îți place de mine.

- Pardon?? Nu-mi place de tine Fabio. Ți-am explicat de ce te-am adus aici. Nu mai îmi băga tu cuvinte pe care eu nu le-am rostit.

- Nu-ți plac cuvintele? Vom încerca altceva.

- Mai scoți un cuvânt şi rămâi fără comoara ta, s-a înțeles? Jacob nu va trebui să ştie de asta, clar?

Fabio îşi dă ochii peste cap de parcă nu m-ar fi ascultat. Mă jur pe cel mai scump lucru, dacă va scoate un sunet despre chestia asta îl las fără moştenitori, şi când spun asta, nu glumesc. Jacob se apropie de noi privindu-ne cu zâmbetul pe buze. El se apropie de mine şi mă sărută scurt pe buze, iar Fabio ne priveşte amuzat.

- Ce-ai pățit frate? L-a întrebat pe Fabio şi eu mă uit la el.

- Nimic. Nu mă băgați în seamă. Îşi ia paharul şi pleacă.

- Ne vedem mai târziu, se uita la mine apoi îmi face cu ochiul.

- Ăsta ce a pățit, a băut prea mult? Eu doar zâmbesc.

- Hai lasă-l, se distrează şi el. Îl sărut scurt.

- Probabil ai avut dreptate. Fabio nu a făcut scandal, încă. S-a lăsat fără vărsare de sânge. Este bine.

Mă sprijin de masa unde se aflau paharele cu punch gândidu-mă la faza cu sărutul. Poate nu a făcut el scandal dar în schimb, dacă află Jacob am pus-o amândoi. Sper ca tăntălău să se țină de promisiune. "Mă duc până la baie." L-am anunțat pe Jacob care mi-a zâmbit scurt şi mă aşteaptă acolo unde l-am lăsat. Trec pe lângă o uşă, iar nişte țipete de durere se fac auzite. Wow, ce mai dragoste sălbatică fac oamenii ăştia!

Ies din baie iar prin minune, Fabio iese din camera aia de unde se auzeau sunetele. Se ştergea la gură, apoi pleacă. Tipul ăsta este din ce în ce mai ciudat. Pun mâna pe clanță, o deschid uşor iar o mână masculină mă trage de acolo. Era Fabio. Minunat.

- Ce cauți aici? Mă întreabă el în şoaptă.

- Dar tu ce faci aici? Mă încrunt la el, şi îşi ridică o sprânceană.

- Nu-mi răspunde cu aceeaşi întrebare. Zi! Ce voiai să faci?

- Căutam... un prosop. Când să păşesc înăuntru, Fabio mă împinge înăuntru şi mă trânteşte de perete. Era beznă totală.

- Uite, cum facem. Tu nu spui nimic din ceea ce o să vezi nimănui şi nici eu de sărutul dintr noi. S-a făcut?

- Ia stai un pic, mă şantazezi? Ce ai făcut aşa grav? Ai dus-o în culmile fericirii pe tipă, mai nou în Rai.

- Da... şi aşa vei ajunge şi tu dacă scoți vrun cuvânt lui Jacob.

- Asta s-o crezi tu. Niciodată n-o să-ți pic în plasă.

- Asta mai vedem păpuşă. Zâmbeşte ca un mitocan.

- În fine, ce ai făcut atât de grav încât să nu se merite spus nimic.

Fabio aprinde lumina, se dă din fața mea. Iar o tipă stătea întinsă pe pat cu capul spre geam. "Asta-i o glumă? Fabio ai extenuat-o!"  Îşi dă ochii peste cap, mă ia de mână ducându-mă la ea. Fata era plină de sânge, ce-a făcut idiotul ăsta? Îi întoarce capul, iar clavicula era ruptă sau mai rău! Sfâşiată! Îmi pun mâinile la ochi, acum îmi explic de ce idiotul se ştergea la gură. S-a hrănit cu ea! Oh, Doamne! În ce dracu m-am băgat?

- Dă-te!! Mi se face rău! Mă prinde de umeri.

- Uurgh... Marissa. Promite-mi că nu spui la nimeni!

- Eşti nebun??? Ai omorât-o!! Te-ai hrănit cu ea, Fabio!! Cum dracu?? Doamne, iartă-mă!

- Sunt vampir! La ce puteai să te aştepți?

-  Dacă îți era aşa foame de ce nu te-ai dus într-o pădure la vânătoare?

- Asta o fac doar cretinii. Iar pe mine nu mă cheamă Jacob.

- Mă bucur că nu te cheamă aşa şi că nu semeni cu el... la comportament. Zi-mi acum! Ce facem cu ea?

- Chiar nu ştiu. O voi lua şi o s-o arunc în lac.

- Ce? Nu. Mai bine îi dăm foc.