Chasing the Sun

Balul seniorilor

Perspectiva Juliei.

Cum s-a dus și anul acesta, acum cu toții ne vom maturiza sau poate nu... Privesc această rochie de ieri seară. De abia așteptam s-o îmbrac; rochia aceasta i-a oferit-o tata memei mele de ziua lor, deci, am un sentiment important pentru ea. De aceea am avut mare grijă de ea. Mama venise cu machiajele și toate chestiile pentru păr. Sosise prietena mea cea mai bună la mine, pentru că vorbisem la telefon să plecăm amândouă de aici cu partenerii noștri.

Orele trecuseră, eram gata cu toate alea, mama ne făcuse poze ca să ne amintim pe viitor. Soneria suna, ne-au venit prinții; cum îi place mamei mele să zică. O iau de mână pe prietena mea și coborâm treptele. Când o auzisem pe mama ce întrebase mi se crăpase fața de rușine.

- I-a spuneți băieți, care din voi este partenerul Juliei? Brad arată cu degetul spre el apoi vine tata.

- Marissa, lasă băieții în pace. O ia de umeri pe mama și o trimite spre sufragerie.

- Aveți grijă de fetele mele, că vă jupoi de vii. S-a înțeles? Îmi dau o palmă mintală.

- Se putea tată? Să o lași, tu, pe mama la greu!? S-au întors toți patru cu fața spre mine.

- Bine copii, să vă distrați!! Strigă mama după noi.

***

Brad și cu mine ne așezasem pe scaune și Charlote cu partenerul său. Ospătarul ne aducea vin, apă, suc... Restu' le aducea celălalt coleg al său. Toți colegii noștri se aflau pe ringul de dans iar eu îi priveam amuzată de mișcările lor de dans. Unii dintre ei chiar se potriveau, Brad se așează pe vine în fața mea, îi privesc ochii albaștrii ca cerul. O simplă întrebare îmi creease fluturi în stomac: "Vrei să dansăm? Să le arătăm maimuțelor ăstora cum se face."

Accept fără ezitare și bufnesc în râs. M-am ridicat de pe scaun, ne-am îndreptat spre ring când să începem să dansăm, melodia se oprise și începuse una lentă... Okey... Sper să nu cad din cauza rochiei.

- I-a să-ți punem rochia la încercare. Zâmbesc, își așează palma pe mijlocul meu, iar eu pe umărul său. M-a tras încet ca să fim mai apropiați apoi ne unim celelalte palme libere.

Ne balansăm, Brad mă privea în ochi iar eu mă intimidasem. Zâmbesc timidă, iar mișcările noastre începeau să se extindă, de parcă eram niște dansatori experți. Melodia era pe sfârșite, îmi dă drumul la mână și-și ia palma de pe mijlocul meu, mi-a cuprins mâna ca s-o sărute dar se oprește. Privindu-l nedumerită, presimțeam un lucru că se va întâmpla ceva prost la momentul lui, se uita la mine, trage aer în piept și mă cuprinde într-un sărut apăsat. Ce dracu a fost asta?

Toți ne aplaudau și fluierau, și-a dezlipit buzele de ale mele încetișor, îmi zâmbește cald, mi-am pus ambele mâini pe umerii lui, când să ne sărutăm din nou, cineva intervenise. Mă uit în spatele lui Brad, și nu-mi venea a crede ce vedeam. Era Castian îmbrăcat cu un costum negru imaculat. Ce face el aici? Parcă terminase.

- Sper că nu am întrerupt ceva. L-a tras pe Brad de umăr privindu-mă cu nervozitate.

- Whoa... Cine ești frate? Se întoarce spre el.

- Te-am întrebat pe tine ceva, și nu-mi amintesc? Este clar! Caută ceartă. Ca deobicei.

- Castian!! Lasă-l în pace! Îl trag de mână.

- Iar tu ce cauți cu papițioiu ăsta?

- Poftim!? Ai toate țiglele pe casă? Hai, încetează cu jocul ăsta. Se uită lumea la noi.

- Să se uite!! Ce-mi pasă? Eu te-am întrebat ceva.

- Ce-s cu toate astea Castian? Tu nici nu mai înveți aici! Ce cauți aici?

- Țin să te anunț că, elevii care au învățat în anii anteriori în acest liceu sunt invitați. Așa că... Varsă tot.

- Ești nebun de-a dreptu... Când să plec mă prinde de mână.

- Niciodată să nu-mi mai întorci spatele. Nu pleci până nu-mi explici.

- Nu am ce să-ți explic. El se enervase și mai rău.

- La dracu, ți-e greu să-mi răspunzi? Ridicase tonul la mine.

- Whoa-whoa, mai ușor cu tonul. Nu-mi este greu deloc, dar nu vreau să îți răspund. Mulțumit?

Râde forțat, își umezește buza inferioară, apoi mușcă de cealaltă. Ridică degetul spre mine, voia să zică ceva dar se abținuse, îl simt este furios. Și ca să nu-și verse nervii pe mine se întoarce brusc și-l lovește direct în nas pe Brad. Căzuse pe jos, nu credeam că-i în stare de așa ceva. Când să trec pe lângă Castian ca să mă duc la Brad să văd dacă este bine. Toți strigau după ajutoare. Ăsta-i nebun de-a dreptu!! Îl ajut pe Brad să se ridice, mă uit la Castian dezgustată, el se uita la mine.

Prietena mea venise să stea cu el. M-am ridicat nervoasă.

- Ce ai vrut să demonstrezi, ha? Mă ia de braț cu forța și mă scoate din sala de bal.

- Castian... Castian... Dă-mi drumul imediat!! Auch, mă doare! Se oprește privindu-mă cu aceeași nervozitate.

- Ești curioasă de răspuns? Ce am vrut să demonstrez?? Îmi aparții, Julie!! De când te-am văzut răpită de tatăl meu, am simțit un gol în stomac. Locul tău, nu este lângă... Nu-l las să continuie că-i dau o palmă zdravănă.

- Cum îndrăznești... Dispari din fața mea. Nici nu mai vreau să te văd, clar?? Nu-mi pasă ce ai simțit tu în momentul ăla. Ce-a fost a trecut! Își încordează maxilarul și pleacă nervos în duba sa.

Fug după Brad, intru în sala de dans și-l caut de colo până colo pe Charlote și Brad. Îi găsisem, erau la masa noastră. Fug cât pot eu de tare iar în fața mea apare Tamara, diva liceului. Să-l consoleze pe Brad, câteodată îmi vine să-i sparg capul. Îi pun mâna pe umăr și o trag.

- Mulțumesc frumos, dar mă descurc și singură.

Tamara îmi pufnește în față și pleacă tot cu privirile ei de viperă otrăvită. M-am așezat lângă el, voiam să-l mângâi se uita la mine și apoi își întoarce privirea. Înghit în sec și nu scot un cuvânt. M-am ridicat, îmi salut prietenii când să mă îndepărtezi de ei, vocea lui Brad se făcea auzită.

- Hai să mergem acasă. Zâmbesc și-i sar în brațe. El scâncește

- Îmi pare nespus de rău pentru ce ți s-a întâmplat din cauza mea.

- Eh, ce-a fost a trecut.