O șansă

8 2 0
                                    

Perspectiva Juliei.

Am ajuns în fața casei mele, merg timidă pe aleea înflorită (cu ajutorul mamei mele), îi plac foarte mult florile, exact ca bunicii mele. Bat în uşă, iar cea care deschide este mătuşa mea. Ce caută aici? Apoi vine şi unchiul Aaron care mă cuprinde într-o îmbrățişare de urs. Dintr-o dată, maşina tatei parca chiar în fața casei. Vine în pas alergat luându-mă în brațe.

- Uh... tată... auch, mă doare. Îmi dă drumu apoi mă sărută pe frunte.

- Ce mă bucur că te văd întreagă. Mama îmi țipa numele şi sare direct pe mine.

- Ce-i cu atâta agitație? Ziceți de parcă am reînviat.

- Se numește afecțiune, Julie. Și îți voi oferi mai multă atenție. Pe unde Dumnezeule mare ai fost?

- Uuh... prin împrejurimi? Mama își dădea ochii peste cap.

Mama mă lua de mână și mă bagă în casă. Priveam în spate iar tata se uita cu privirea de căprioară speriată. M-am smucit din strânsoarea mamei mele fugind repede spre tatăl meu îmbrățișându-l.

- Mamă. Nu voi intra în casă până nu vă împăcați. Nu pot trăi fără amândoi.

- Julie ce te-a apucat? Tatăl tău... și cu mine... nu suntem certați. Doar separați.

- Ah, perfecta explicație. Mamă, nu sunt oarbă și nici proastă. Tu te-ai despărțit dintr-un motiv pe care nu-l știu. Dar îl voi afla. Cu sau fără ajutorul tău.

- Julie... nu vreau ca mama ta să se supere din cauza încăpățânării tale.

- Nu mă interesează. M-am săturat ca mama să suspine în baie, rugându-se la o cale de te-ar întoarce acasă. Locul meu este cu voi. Nu cu mama sau cu tine, ci cu amândoi.

Mătușa mea mă privea cu mândrie iar mama cu lacrimi în ochi. Unchiul mei surâdea. Tata se uita la mama iar ea se întoarce brusc în casă.

- Tată... nimeni nu te-a dat afară din familia noastră, nici chiar tu. Doar din casă și ai încercat să-ți refaci viața dar n-ai putut pentru că o iubești pe mama.

- Julie... încetează. Mama ta s-a supărat. Mergi după ea. Se mușca de obrazul interior.

Vedeam că tata era serios în chestia asta. Nu am mai insistat și am fugit după ea.

Perspectiva Valenssiei.

Știu ce încearcă Julie să facă, dar eu o cunosc pe mama ei. Nu va renunța așa ușor, nici chiar pentru fiica ei. Iar Nikolas, știu că încă o iubește pe Marissa. Până și el știe că va fi greu ca s-o convingă de ceva. Dar și Julie are dreptatea ei. Aș face orice ca Julie să fie fericită; dacă ea își dorește ca părinții ei să se împace, voi face chestia asta. Doar trebuie să prind un loc îndepărtat ca să pot vorbi cu ea.

Perspectiva Juliei.

- Mamă? Ești bine? ea se uita la mine cu ochii înlăcrimați.

- Julie... te rog, lasă-mă singură.

- Julie, vino aici. Mama ta va fi bine. Mă uitam spre mătușa mea apoi la mama care stătea cu privirea în jos, după plec.

După o săptămână.

Mătușa și cu mine ne-am hotărât să le unim destinele (a mamei și a tatei). Bilețele le-am trimis prin poștă, mama de fiecare dată controlează cutia poștală din cauza fax-urilor și taxelor. Mătușa Valle aranjează ghirlandele, iar eu merg să aranjez masa unde vor sta ei diseară. Pun pe masă florile preferate ale mamei mele, lumânările parfumate, două pahare subțiri pentru șampanie și două mai largi la gură pentru vin, tacâmurile și așa mai departe.

- Valle... Ești sigură că va merge planul ăsta?

- Sunt sută-n mie sigură că va funcționa. Mama ta se va impresiona când va vede acest peisaj.

- Ea aici venea de fiecare dată și privea în gol. Dar în seara asta voi creea ceva magic.

Mătușa zâmbea, apoi privește spre ceasul de la mâna ei care indica 18:30. Se duce spre coșulețul pe care l-a luat după ea, scotând vinul preferat al tatei și al mamei plus vinul. Telefonul îmi vibra în buzunar, l-am luat de acolo și era un mesaj de la mama.

"Julie, m-au sunat cei de la avocatură. Trebuie să plec. Este ceva urgent. Să nu mă aștepți." 

Când să-i răspund, primesc de la tata un mesaj.

"Hei, dulceață. Tata nu va putea veni să stea cu tine. Am treabă la birou. Cheam-o pe fata aceea la tine și stați cuminți până mâine dimineață. Voi veni să văd dacă ai fost cuminte."

Sunt așa de amuzanți când bag scuza aceea cu serviciul dar ei defapt nu știu că se întâlnesc între ei. Râdeam cu atâta patimă iar mătușa mea zâmbește.

- Mama ta mi-a zis să stau cu tine. Începem amândouă să râdem.

- Nu pot să cred că fac asta. Mașina tatei se făcea auzită, o iau de mână pe mătușă ascuzându-ne după tufișuri.

Perspectiva lui Nikolas.

În sfârșit am ajuns. Chiar sunt curios cine este admiratoarea mea secretă. Observ masă aranjată foarte frumos, primul indiciu este o femeie romantică. Îi voi spune că nu pot continua o relație cu o femeie, când alta mi-a furat-o. M-am așezat pe scaun așteptând aceea femeie care se pare că a ajuns. Privind de jur împrejur și se întoarce cu fața spre mine, îmi picase fața.

- Marissa? M-am ridicat de la masă.

- Nikolas. Spune-mi, tu ai pregătit toate astea? Îți apreciez munca dar nu pot să renunț la divorț.

- Wow, ușurel. Nu eu am pregătit toate astea... Cineva m-a chemat în locul ăsta... Mirific. Sub numele de Admiratoare.

- Hmph... Ciudat. Cred că, știu cine este această admiratoare. Scoate telefonul din geantă.

Perspectiva Juliei.

Vedeam numele mamei pe ecran și dau pe selințios ca să pară că nu l-am auzit. Mă uit la ea prin frunzele tufișurilor și închide. Oftează exasperată. Cred că, o s-o sune pe mătușă dar ea fugea în altă parte pentru a vorbi cu mama.

- Valle... Spune-mi că ești cu Julie.

- Da, de ce? S-a întâmplat ceva? Se auzea mătușa.

- Cineva ne-a întins o capcană. Vin acum acasă. Închide apelul.

Telefonul și-l introduce în geantă iar mătușa mea se așează lângă mine.

- Eu nu vreau să vină acasă fără tata. Îi șoptesc mătușii.

- Stai liniștită scumpo... Nu permit eu asta. Mă uitam nedumerită la ea.

Trimite un mesaj cu numărul ascuns. Oare ce vrea să facă? Citesc tocmai ce scrisese ea: "Nu-ți lăsa femeia să plece. Dacă îi dai drumu', vei regreta toată viața ta."  este nebună rău. Mă uitam pe chipul tatei apoi la mama care nu înțelegea ce se întâmplă.

- Mi-a părut bine să te revăd, Nick. Când să plece, tata o cuprinde de încheietură. ( Da!! Da!!)

- De ce să plecăm de pe acum? Stai liniștită, Julie are 16 ani poate să-și poarte de grijă singură.

- Ultima dată când am lăsat-o, mi-a fost răpită.

- Of, Mary, Valle este cu ea. De ce nu vrei să te bucuri de masa asta copioasă și gratis!?

Mama începe a râde.

- ... Bine. Mai stau 10 minute. Nu vreau ca Julie să mă dea dispărută.

Hmm... Mincinoasă mică 😃.

- Îți promit că nu vei întârzia.

Chasing the Sun Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum