Chasing the Sun

Surpriza.

Perspectiva lui Aaron.

Nu pot să mi-o scot din minte când pregătea ea micul dejun sau atunci când şi-a pus capul pe umărul meu. Mă simțeam atât de bine lângă ea şi-mi părea rău că trebuia să plec de lângă ea. Azi dimineață, am simțit-o mai aproape de mine, parcă şi ea îşi dorea afecțiunea pe care i-o dăruiam. În seara asta îi voi face o surpriză imensă de mare. Mi se pare că şi ea este la lucru azi.

Voi ajunge înaintea ei. Orele au trecut numai decât, merg la supermarket să iau vinul care-i place ei cel mai mult, de data asta eu voi pregăti cina. Iau tot ce-mi trecea prin cap, le plătesc apoi merg spre magazinul de bijuterii, îi cer vânzătorului un lănțic special pentru ea. El îmi arătase un lănțic în formă de lună.

Dar nu era de ajuns, însă cerusem şi un inel la fel de special.

Eram decis, le-am cumpărat. Fug spre casa ei, deja era destul de târziu. Intru în scară, ridic preşul unde era cheia. Descui uşa, o încui. Apoi mă pregătesc de gătit. În maxim într-o oră am fost gata cu totul. O sun pe micuța mea brunetă să văd pe unde este.

- Hei, vrei să vin să te iau?

- Aa, nu! Sunt aproape de casă. Tu unde eşti?

- Acasă la mine. Te-am sunat să te întreb dacă eşti bine.

- Da! De ce n-aş fii?

- Azi, erai cam tristă.

- Dacă este vorbim mai târziu că acum trebuie să deschid uşa.

- Okey. M-am uitat pe vizor şi-şi căuta cheile. Sting luminile se vedeau doar lumânările.

Într-un sfârşit, a intrat în casă. Lasă geata pe pantofar, oftează exasperată, ea aprinde luminile şi rămăsese şocată. Păşea înăuntru timidă de parcă n-ar fi fost casa ei şi că a nimerit în alta. Ies din bucătărie cu sticla de vin desfăcându-i dopul, mă prefac că nu am văzut-o, apoi îmi îndrept privirea spre ea. Stătea înțepenită într-un loc, nu ştiam dacă va fi de bine sau nu.

Las sticla pe masă mergând după ea, privea totul cu ochii în lacrimi, o ajut cu geaca. "EI? Îți place surpriza mea?"  Se uita la mine şi-i apare un zâmbet pe chip. De abia putea scotea cuvintele, rămăsese mută. "Tu ai făcut toate astea?"  Spune fără nici un pic de vlagă. O iau de mână mergând la masă.

- M-am gândit să mă revanşez pentru azi dimineață.

- Aaron... nu... îi pun degetul pe buze.

- Nu strica momentul. Am făcut-o din propia plăcere.

- Eu încă sunt şocată. Totul arată... impecabil. Cum ai reuşit să faci toate astea?

- Eeh, asta-i secret.

Am dat scaunul la o parte dar se opune. "Nu pot să iau cina cu tine."  Privind-o nedumerit iar ea începe să râdă. "Până nu-mi fac un duş. Sunt transpirată toată."  Chiar ştie cum să ia persoanele prin surprindere. O aştept la masă, pun nişte muzică bună, dau volumul încet. Maximum un minut trecuse, iar Valenssia iese din cameră într-o rochiță albă de mătase, o arăta superb. M-am ridicat dar ea îmi face semn că nu este nevoie.

Pun vin în pahare, mai întâi ei apoi mie. Adulmeca mirosul mâncării şi bătea din palme.

- De unde ai avut rețeta asta?

- De nicăieri. Este propia invenție. Nu-mi spune, este preferata ta.

- Nu. Râde. Este favorita mea.

***

- Chiar m-ai lăsat fără cuvinte. Mă ia de mână.

- Stai. Mai am o surpriză. Ea mă privea nedumerită.

- Okey, este altă gustare? Începe să chicotească.

M-am întors cu o punguță, ea se încrunta apoi îi spun să închidă ochii, ea îmi respectă ordinea, desfac cutiuța scot coliereul de acolo şi-l pun la gât. Ea îl pipăia deschizând gura de uimire. A deschis ochii, apoi rămăsese fără cuvinte, acum chiar că nu mai zicea nimic. S-a ridicat de pe scaun şi m-a îmbrățişat.

- Wow... este superb, Aaron!! Cu ce ocazie? Dau din umeri. Oricum îți mulțumesc atât de mult... pentru tot.

- Nu ai de ce. Apropo, domnişoara Danbrige îmi acordați un dans? Ea începe să râdă.

- Desigur. Făceam câțiva paşi, o las uşor pe spate apoi ridic încet iar fețele noastre erau la un centrimentru distanță.

Melodia se oprise, eu mă las uşor în genunchi, ea nu înțelegea ce se întâmplă acum în casa ei. Scot cealaltă cutiuță, deja o bufnea plânsul pe micuța mea brunetă, probabil leşinase.

- Valenssia, ai vrea să-mi fii alături la bine şi la rău pentru totdeauna?

Deschid cutia, spre uimirea mea îşi întinde mâna. Am luat inelul de acolo, i l-am pus pe deget şi-mi sare în brațe sărutându-mă pasional de parcă aştepta lucrul ăsta de mult timp. Oare, sigur nu sunt într-un vis care nu se mai sfârşeşte? Dacă nu, îmi place la nebunie realitatea. Am pus-o uşor pe canapea privindu-mă cald, ea m-a tras de gulerul cămăşii şi căzusem peste ea.

Ea mi-a rupt nasturii de la cămaşă, tot ea mi-o dă jos, îmi mângâie abdomenul, o trag peste mine, îi desfac fermoarul de la rochie, i-am dat jos rochia, ea se aplecase spre mine, începând cu săruturile umede pe gâtul meu care urla de fericire coborând spre abdomen, îmi strângea pielea în degetele ei micuțe. I-am ridicat privirea, şi încep să-mi fac rolul.

Perspectiva Valenssiei.

Clipesc de două ori era deja dimineață. Urăsc dimineața, mă uit spre stânga mea era măsuța de cafea, ce dracu am dormit pe canapea? Mă întorc cu fața spre partea opusă. Rămăsesem proastă, Aaron dormea buştean. Ce dracu s-a întâmplat aseară? Ridic un pic pătura eram goală complet şi el la fel. Oh, Doamne, te rog să mă ierți! M-am ridicat uşor ca să nu-l trezesc, fug repede să-mi iau halatul.

Stau pe măsuța de cafea cu lichidul maroniu, fierbinte şi amar, exact pe gustul meu; privindu-l pe frumosul adormit, hai că, n-a fost chiar aşa de naşpa... adică într-un fel sunt puțin confuză. Oare am făcut ceva prost? Văd pe degetul meu că străluceşte ceva, mă uit spre el şi imediat mi-am dat seama ce s-a întâmplat. Am crezut că niciodată nu se va umple golul acesta de pe deget, din nou.

Ridic privirea spre Aaron care se întindea, las cana pe măsuță, vin şi-i dau un pupic pe vârful nasului. A deschis brusc, făcuse ochii mari, se uita la mine iar eu îi zâmbeam.

- Neața frumosule. Cum ai dormit? Se întoarce cu tot trupul luându-mă de mână.

- Foarte bine. Dar tu? Mă pun lângă el mângâindu-l pe obraz cu degetul mare.

- Țin să recunosc că m-am speriat după ce am văzut că eram goală, dar am dormit excepțional. Mă trage spre el sărutându-mi fruntea drăgăstos.

- Stai liniştită... nu ți se va întâmpla nimic cât timp sunt cu tine. Voi fi numai lângă tine.

- Voi începe de acum să mă obişnuiesc cu prezența ta. Apropo, cu locuința ce facem?

- Nu-ți fă probleme pentru aşa ceva. Vom rezolva.