Chasing the Sun

După ceva timp

Perspectiva Marissei.

Ascultând melodiile din tinerețile mele, şi fredonându-le în maşină. Micuța Luiza stătea în spate aruncând mâinile în sus. Întorc capul spre cea mică, zâmbesc la ea şi după ce m-am întors văd dita-m-ai tirul care se îndrepta spre noi eu trag de volan apoi frâna de piciorul nu mai funcționa şi dar de cea de mână, dintr-o dată văd că maşina dereiază şi mă răstogolesc cu maşina vrun metru jumate.

Perspectiva lui Nikolas.

Cei cu ele, cu Marissa şi Julie de n-a ajuns acasă până la ora asta? Dacă s-o fi întâmplat ceva rău cu ele? Dintr-o dată mă sperii de vibratul telefonului meu mobil care se învârtea pe măsuța de cafea din sticlă. Îl ridic de acolo văd un număr de telefon fix. Răspund iar o voce feminină se auzea în cealaltă parte a receptorului.

- Bună seara, domnul Belinckov? Mă ridic în două picioare.

- Da, eu sunt. Privesc spre fereastră.

- Soția dvs. A avut un accident de maşină. Puteți veni la spitalul ... simțeam cum casa se învârte cu mine.

Cad pe podea şi privesc în gol. M-am ridicat de pe jos şi fug spre spitalul respectiv unde Marissa şi Julia se aflau, dar dracu a reuşit să facă accident? Sunt sigur că cineva a intrat în ele, sunt aşa sigur pentru că Marissa este o bună şoferiță. În fine, voi merge acolo şi să văd despre ce este vorba. Nu-mi ia mult până ajung acolo, mă îndrept spre recepție. Tipa mă priveşte şi se pare că şi-a dat seama cine sunt. Merge cu mine spre camera ei.

- Îmi pare nespus de rău, domnule. Mă uit la ea şi îmi arată să intru.

- D-dar cum s-a întâmplat? O privesc şi ea o privea pe Marissa.

- Doar ştiu că, este grav rănită atât. Doriți să chem doctorul? Încuvințez apoi mă apropi de ea.

M-aşez pe scaunul de lângă patul său, îi iau mâna şi o duc spre buzele mele. Aparatele piuiau pe acolo. Am rămas şocat! Cine vrea să-i facă rău? O mângâi încet pe frunte şi dormea. Venise şi doctorul, m-am ridicat de pe scaun, l-am salutat apoi îi cer informații despre Marissa şi fata mea. Doctorul mă sfătuieşte să mă plecăm de aici şi ieşisem. Mergem pe holul unde era recepția şi cere două dosare.

- Domnule, soția dvs. A avut un accident groaznic. De la bazin până la vârful degetelor sunt rupte.

- Doamne Dumnezeule!! Cum s-a întâmplat? Simțeam cum lumea se prăbuşeşte cu mine. Iar fiica mea cum este?

- Domnule, nu vreau să vă supărați pe mine, dar primit mai multe informații despre accident... şi nu mai era nimeni cu ea în maşină. Era singură singurică. Credeți-mă că ne-am uitat să vedem dacă mai era cineva cu soția dumitale; recunosc, era un scăunel de bebeluş.

Mă duc spre scaune şi m-aşez acolo. Dacă aflu cine i-a făcut asta Marissei şi fetei mele, mă jur pe icoană... să fac accident, dar să fie exact cum i s-a întâmplat Marissei... de nu-l calc cu maşina sau îi omor pe toți în caz dacă sunt mai mulți. Doctorul s-a aşezat lângă mine încercând să mă scoată din starea asta.

- Stați liniştit, soția dvs. Va fi bine... dar nu ca înainte.

- Adică?

- Adică va fi paralizată la pat. Nu mai spun nimic şi mă trag de păr, ca să nu fac urât pe aici.

Perspectivă anonimă

- Ai făcut ce ți-am zis? Eu îi răspund cu o voce tremurată.

- Da. D-dar nu ştiu dacă este un somn de veci.

- Bine. Du-te şi află.

Perspectiva lui Nikolas.

Timpul se scurge, ea încă nu s-a trezit. Simt că mor aici de nervi. M-aş duce numai decât dar nu o pot lăsa să stea aici. Mă duc din nou la geamul ei şi îi privesc trupul alb, stând pe acel pat molipsitor, nu vreau să fie influențată de acel pat. M-am uitat într-o oglindă iar ochii mei erau umflați şi roşii, probabil este de la oboseală. Întreb unde este baia iar o asistentă spunându-mi locul unde se află. Nu trecuse mult timp că trei asistenți fug de nebuni pe culuoar inclusiv doctorul la care era Marissa.

Merg şi eu după ei, totul se întâmpla în camera unde era Marissa. Te rog Doamne, nu-mi fă o surpriză neplăcută! Cei doi nu mă lăsau să intru. Mă uit la ei apoi la Marissa care stătea acolo fără nicio răsuflare.

- Ce se întâmplă? De ce sunt atâția oameni aici? Voiam să intru dar cei doi mă ținea pe loc.

- Domnul doctor este acolo, o poate salva. Îl privesc nedumerit, confuzia mea creştea din ce în ce mai rău.

- Să o salveze de la ce? Cei doi nu scoteau o vorbă, în momentul ăla doctorul iese.

Fug după el, îl strig şi se uită de parcă îi părea rău de ceva. Aştept să-mi explice ceea ce se întâmplă cu Marissa. Soția şi mama copilului meu! El mi-a făcut semn să intru în biroul lui. O închide cu cheia, îşi dă ochelarii de vedere de la ochi şi se aşază pe scaun.

- ... Domnule Belinckov... soția dv... a intrat în comă acută. Simțeam cum se prăbuşeşte totul cu mine.

- Ce? Cum dracu s-a întâmplat asta? Doar am fost lângă uşa ei.

- Chiar nu ştiu... mai avea un pic şi-şi revenea dar dintr-o dată... BOOM! Vreau să vă spun că se mai poate întâmpla.

- Cum puteți vorbi aşa de... non-şalant? Vii se pare totul o nimica toată? Aşa se procedează mai nou la voi aici?

- Nu.... îl întrerup eu.

- Vin alți oameni îndurerați că poate îşi pierd prietenii sau familia iar voi vorbiți cu o lejeritată cumplită. Nu mai spun că ascundeți anumite chestii importante despre viața lor. Nici nu ştiu cât mai trăiesc.
- Domnule, vă rog să vă calmați.

- Să mă calmez?? Am fost până acum calm. Şi ce s-a rezolvat? Nimic.

Heeii, dragilor, stiu ca nu am mai postat de mult timp, dar v-am spus sunt cu tezele in blana si test, dar conteaza acum ca ma aveti nu mai pentru voi. Sper sa nu va fi suparat ca nu am mai postat de mult.