Chasing the Sun

Şi-a scos colții la iveală.

Perspectiva Marissei.

Sar ca de pe ace din pat, iar Jacob se uita la mine nedumerit. Încercând să vină spre mine, eu îi spun să se oprească acolo unde este. Se bâlbâia în cuvinte.

- Mary, iubito! Ce este? Eu respir sacadat.

- Era... Erai... să mă muşti!

- Ce? Ba nu. Haide, Mary! Ți-am zis că nu-ți voi face niciun rău. Întinde mâna spre mine, înghit în sec apoi îi dau mâna şi mă trage în brațele lui.

- Calmează-te! Nu te voi muşca. Mă pune uşor pe pat şi se pune lângă mine.

Îmi sărută omoplatul şi mă ține strâns în brațe. Deodată mi se închid ochii, cred că trecuse o jumătate de oră şi simt mici dureri chiar în aceea zonă a omoplatului. Ating aceea zonă şi mă mustura de muream; pipăi mai mult şi iau degetele de acolo, văzând lichidul de pe degete. Oh, Doamne!! Mai nou am ajuns momeală unui vampir. Se poate şi mai rău de atât?

Ies din pătură încetişor ca să nu-l trezesc, dacă îl trezesc din greşeală cine ştie ce îmi poate face. Iau un tricou vechi din dulap, îl înmoi cu apa de la chiuvetă apoi pe locul muşcăturii presez tricoul umed, şi mă aşez pe fotoliu îndreapta ferestrii. A doua zi de dimineață, Jacob se trezeşte. S-au uitat de jur împrejuru' camerei şi parcă era derutat. Apoi mă vede pe mine şi venind fuga la mine.

- Marissa cum am ajuns aici? Şi de ce tricoul ăla este cu sânge? Ce ți-am făcut?

- Poți să nu te mai victimizezi atât? Spun serioasă şi privindu-l la fel. Aseară ți-a fost puțină fomică şi ce te-ai gândit? Hai să profit un pic de ocazie.

- Ce? Marissa, ştiu că va suna un lucru nebunesc. Dar eu nu-mi amintesc ce am făcut aseară.

- Cât mai ai de gând să mă minți pe față? Şi să te prefaci că nu tu mi-ai făcut asta. Îi arătam.

- Marissa, mă jur pe ce vrei tu că nu eram în stare de aşa ceva.

- Ok. Bine, gata. S-a gândit un zmeu care te urăşte şi încearcă să se răzbune pe tine prin a-mi face mie semne. Şi să par ca o nebună. Ştii, Jacob? În momentul ăsta îți iei catrafusele şi de data asta să pleci de tot din viața mea. Ca nimeni să nu fie rănit.

Încerca din răsputeri să mă întoarcă din drum ca să-şi bată joc din nou de psihicul meu şi de corpul meu. De data asta nu-l voi mai ierta nici dacă mi s-ar arunca la genunchi. Îmi ascultă ordinele şi pleacă. Acum să văd cum îmi ascund eu rana asta. Ar trebui să-l sun pe Fabio dar mi s-a ajuns de frații vampiri pentru o săptămână. Voi încerca singură să mi-o dezinfectez rana apoi să-mi pun un bandaj, ceva.

De cinci minute am plecat de a acasă pentru a mă îndrepta spre liceu. Marie s-ar putea să fie deja acolo cu David. Așa că, voi merge singură, presupun. Aștept autobuzul să sosească ca să îmi uşureze treaba. Într-un bun sfârşit am ajuns la liceu. Prietena mea stătea cu David şi Lisa, care aceasta mă privea cu ură.

- Hei, Marissa. Mă întorc şi-l văd pe Ethan cu zâmbetul până la urechi. Ăsta-i drogat? Sau l-a tâmpit soarta?

- Hei şi ție... Ethan. Scot cărțile şi caietele care îmi trebuiesc.

- Dă-mi voie să te ajut. Sunt grele pentru tine.

- Ok... Ethan. Nu este nevoie să te mai prefaci că eşti bun cu mine. Am înțeles gluma.

- Dar nu este nicio glumă. Mi-e chiar îmi place de tine, Marissa. Eşti o fată minunată! Iar eu sunt prost că nu te-am băgat în seamă mai demult.

- Ok, gata, mulțumesc. Eşti un dulce. Paa! Iau cărțile şi caietele, fug în clasă.

Clar l-a tâmpit soarta pe Ethan. Înaintez apoi o văd pe Cathrine care stă chiar lângă scaunul meu. Altă nebună! Voi merge înainte prefăcându-mă că nu am văzut-o. Iar apoi vocea ei mirifică şi enervantă în acelaşi timp mă salută. Bun, Marissa... intră-ți în personaj. Zâmbesc eu cât pot de tare dar nu-mi reuşeşte. 

- Hei. Ce zi frumoasă este azi, nu? Ea se uita pe geam şi era dita-m-ai vijelia afară.

- Mda... eşti bine? Te văd puțin încordată. Dau dintr-o dată cu pumnul în bancă şi se sperie.

- Sunt superb de bine. M-aşez pe scaun şi dau cu fruntea de bancă.

Uşa de la clasă se trânteşte puternic de tare de mă face să tresar. Fabio intrase în clasă cu o privire foarte nervoasă. Mă vede şi îmi zâmbeşte subtil. Se deschide din nou uşa clasei apoi intrase Jacob?? Ce caută ăştia doi la mine? O vede pe Cathrine, vine spre noi două. A dat-o la o parte ca să stea el în locul ei. Vai, dar ce băiat dur avem! Cathrine se aşează pe celălalt scaun de lângă mine.

Ea se apleacă uşor spre mine punându-mi o întrebare. M-am aplecat spre ea iar Jacob ne urmărea cu coada ochiului. "Ce caută ei aici? Şi de ce Jacob este nervos?"  Îi răspund la ambele întrebări cu "nu ştiu" revenim la locurile noastre.

***

Mă aflam în cantina şcolii, stăteam pe scaun jucându-mă cu furculița în salată. Cineva se aruncă ca din pod încât a zguduit masa şi mi-a întrerupt gândurile. Ridic privirea, iar în fața mea se afla aceeaşi persoană care a intrat în viața mea, fără voia mea. Frate, este ca o lipitoare!! Ea îmi zâmbeşte la fel de cald iar eu eram non-şalantă.

- Deci, se pare că ne întâlnim din nou. Eu nu scot un cuvânt şi-mi văd de farfuria mea.

- Cathrine. Chiar nu ştiu de ce mă tot bagi în seamă, ți-am destul de clar că nu vreau să fim prietene sau... surori. Ce vrei să câştigi din asta? Bani, avere, iubiți?

- Hihi... nu drăguța mea. Vreau să ne împrietenim fiindcă nu ştiu mai pe nimeni de aici. Dacă te-am văzut la petrecere...

- Dacă m-ai văzut la petrecere, te gândit aşa dintr-o dată să fim cele mai bune prietene, după ce mi-ai făcut în seara aia.