Chasing the Sun

Înțelegerea.

Perspectiva lui Jacob.

Observ că Fabio nu mai este în sufragerie, poate este la el în cameră. Mă îndrept spre camera sa, bat de două ori în uşă, nimic. Deschid uşa, camera era goală. Unde o fii băiatul ăsta? Îmi trece prin cap să-l sun. Scot telefonul din buzunarul de la spate a blugului. Îl caut prin agendă şi până la urmă l-am găsit; apelez la el şi linia era ocupată. Ăsta poate iar este prin baruri cu vreo uşuratică, dar ca să mă asigur de asta, voi merge să-l caut de parcă aş fi mă-sa.

Urc pe motocicletă, merg spre barul unde stă el cel mai mult, mă uit după maşina lui, nu era. Poate nu şi-o fi luat-o fiindcă ştia că se va îmbăta ca porcul. Intru înăutru mă uit în stânga şi-n dreapta, nu dau de el. Merg la bar, era Harry preparând un cockteil pentru două domnişoare. Dau mâna cu el, mai vorbim un pic apoi îl întreb de Fabio. Şi-mi răspunde cu "Frate, n-a mai venit demult pe aici. Poate a găsit vreo fată."  Zâmbeşte dar din păcate, nu este genul lui de-a iesi cu fete.

Perspectiva lui Marissa.

Stau aici de o jumătate de oră ca Aaron să apară şi văd că nici acum nu a venit. M-am ridicat de pe canapea şi încep să mă plimb prin încăpere.  Cred că, trecuse vreo jumătate de oră. Câtă plictiseală! Dintr-o dată se deschide uşa iar doi tipi cât uşa aceea, se uitau la mine non-şalanți.

- Deci... unde este Aaron şi de ce întârzie? Pe bune frate vă băteți joc de mine?

- Domnişoara Marissa. Aveți nişte invitați nepoftiți... cred că tu îți bați joc de noi.

- Ce? Mă jur că am venit singură...

- Poate ai venit tu singură, dar te-au urmărit cavalerii tăi eterni.

- Ok, îmi pare rău băieți. Lăsa-ți-mă să vorbesc cu cei doi aşa zişi cavaleri eterni.

***

- Ce bine că ai venit şi singură. Haide, i-ați geaca şi să mergem. Înainte ca Jacob să apară.

- Şi aşa trebuia să plec acasă. Nu merg nicăieri. Poți să-mi explici ce cauți aici? Nu mai am 10 ani ca să ai grijă pe unde mă duc şi ce fac.

- Marissa, tu nu-i cunoşti pe tipii ăştia şi nu ştii cât de periculoşi pot fii. Mă ia de încheietură şi mă apropie de el.

- Jacob poate apărea din minut în minut. Şi va ieşi foarte urât.

- Crezi că-mi pasă? Aaron mă ajută să-mi găsesc sora. Se uita la mine serios apoi începe să râdă.

- Da... nici într-o mie de ani nu se va întâmpla aşa ceva.

- Se va întâmpla. Pentru că-l voi ajuta.

Fabio mă priveşte îngrozit, înghite în sec când să spună ceva, momentul acela intra Jacob trântind uşile de pereți privind nervos de jur-mprejurul lui. Mă vede pe mine, s-a îndreptat spre noi doi, s-a uitat urât la Fabio apoi mă ia de încheietură şi iese cu mine afară. Încercam din răsputeri să scap din mâna lui, dar nici de-al naibii nu-mi dădea drumu. Într-un timp am ieşit din aglomerația aia şi el îmi desprinde încheietura din degetele lui apoi îşi masează tâmplele, încercând să fie calm.

- Ok, sper să ai o scuză bună şi să-mi explici ce faci tu aici şi de ce Aaron zâmbea ca un idiot? Cu ce te-a şantajat idiotul ăla? Nu spuneam niciun cuvânt.

- Păi, întâmplător am vrut să mă mai distrez şi eu, exact cum fac alții. Iar Aaron era deja acolo zâmbind ca un prost fiindcă şi-a adus aminte de un banc.

- Marissa, termină odată cu ironia asta şi spune-mi adevărul.

- Şi eu ți-am cerut un lucru... acela este... SĂ MĂ LAŞI DRACULUI ÎN PACE! FIECARE ÎŞI VEDE DE ALE LUI.

- Chiar dacă aş vrea, nu pot. Am încercat de o mie de ori să-ți explic cum stă treaba, iar tu mă alungi.

Se duce spre uşă apoi loveşte cât poate el de tare. Strângeam uşor pumnii de nervi şi maxilaru' la fel. Ca să nu vadă cât de slabă pot fii. Mă întorc cu spatele, îmi şterg rapid lacrimile de pe obraji apoi merg spre uşa de unde am ieşit. Deschid uşa iar el a fost rapid şi mi-a apărut în cale.

- Nu pot să te las să pleci, nu vreau asta. Înțelegi? Tu eşti binele ce-mi face rău... dar nu-mi pasă voi lupta pentru noi până la adânci bătrâneți.

- Păcat că aceea persoană nu-şi doreşte acelaşi lucru. Iar eu vreau să mă laşi să fiu o femeie independentă, care-şi ia singură deciziile.

- Şi stai calm. Nimeni nu va păți nimic, cât timp sunt aici. Vreau să scot adevărul la lumină. Se uita la mine şi apoi mă lasă să plec.

Am intrat din nou în cameră, Fabio era legat de scaun, iar cei doi tipi îi păzeau; dar mai este cineva ca el care urla de durere. Am mers spre acel urlet şi parcă cerul îmi picase în cap. Ethan?? Era cel care suferea. Ce caută aici? Ccum m-a găsit? Oh, Doamne! Ce am făcut? Fug spre cei doi prieteni ai mei iar matahalele se pun în fața mea.

Îi privesc încruntată dar lor nu le păsau. Bat cu pumnii în piept dar nu făcuse niciu pas.

- Ce este ne-nregulă cu voi? Dați-vă!! Aaron îşi face apariția cu acel zâmbet de tâmpit.

- Ce s-a întâmplat, Marissa? Se apropia de mine.

- Spune-le maimuțelor tale să se dea din calea mea. Sunt nebuni? Să-mi lase prietenii în pace.

- Nț, Nț... Marissa dragă. Nu ai înțeles nimic din chestia asta.

- Nu, pe bune? Tu îți bați joc de mine? Voi face tot ce-mi ceri, nu mai lasă-i să plece. Ei nu au nicio treabă în chestia asta.

- Cu cei trei crai de la răsărit am o altă socoteală ne rezolvată. Aşa că...

- Uite, mi-ai promis un lucru iar eu sunt pregătită pentru orice.

Îi apare un zâmbet pe chip, iar Aaron îşi pune mâna pe mijlocul meu trăgându-mă spre el. Mi se măresc pupilele, se apropie mai mult de fața mea în acel moment apare Jacob şi îi picase fața. Vine rapid spre Aaron, îl ia de guler şi merge cu el în mâini trântindu-l de perete. Jacob era din ce în ce mai nervos, şi-a scos colții la iveala iar ochii i se înroşeau.

Cele două matahale se duc spre Jacob iar acum era ocazia mea să-i dezleg pe băieți. Iau briceagul de pe măsuța de cafea ca să le dezleg funia. Într-un sfârşit reuşesc iar cei doi băieți ai mei săreau la bătaie cu, cele două matahale. Unul dintre cei doi, şi-a înfipt mâna în gâtul lui Ethan, iar mie îmi trece prin cap să iau sticla de wisckey să-l lovesc direct în cap.

- Eşti ok? Ethan se masa uşor în zona gâtului şi-mi încuviința.

- Sunt bine, Marissa. Mulțumesc că-ți faci griji. Acum să-i ajutăm şi să plecăm de aici.

- Gărzii!!! Striga de odată Aaron. Mai venise încă doi încât să-i țină ocupați pe Jacob şi Fabio. Aaron voia să fugă dar i-am sărit în spate încât a căzut jos.

- Ce este Aaron?? Deja fugi? Nu mai stai să discutăm? Îl strâng tare de gât.

- Ha-ha-ha... Poate în altă zi, dulceață. Ce zici de... în momentul ăla îi pun briceagul spre inimă.

- Ar fi bine să nu faci o mişcare tâmpită. El râdea şi printr-o mişcare mă aflam sub el care îmi ținea mâna pe briceag.

- Mai bine, nu mă supăra că te fac bucățele. Îşi arăta colții, în momentul ăla Ethan sare peste el şi-i dă vreo câțiva pumni.

Se auzeau dintr-o dată nişte paşi de pantofi cu toc, îmi ridic privirea şi o văd pe Cathrine?? Cum dracu ne-a găsit.