Chasing the Sun

Ajutor!

Perspectiva Juliei

Tipul de lângă mine scoate o trusă cu unstensile de spital pe o măsuța de lângă pat. Înghit în sec, mă rugam la Dumnezeu să apară Castian cât mai repede până nu ajung experiment disecat. Ben se apropia de mine împărtășind un sărut pe frunte, apoi pe buze? Wtf!? Ce vor să îmi facă nebunii ăștia? Încep să mă zbat ca peștele pe uscat. Țipam după Ben dar se așează pe un scaun privind ca la cinema. Ciudatul ăla i-a un bisturiu trecând cu lama pe tricoul meu tăindu-l pe jumate. Mamă, ce ascuțite sunt.

Observ că, i se mărise pupilele și uitându-se ca un obsedat sexual spre sutienul meu.

- Te rog, oprește-te! Fac ce vrei, doar oprește-te!

- Uf, deja te dai bătută? Îmi pare rău dar șeful nu mi-a zis să mă opresc.

- Muhaj. Este de ajuns. Se ridică Ben.

- Slavă Domnului. Spun printre suspine.

- Mă ocup eu de aici. Blestemat să fii Ben!!!

- Nuu!! Vă rog, lăsați-mă să plec.

Dintr-o dată ușile se trântiră de perete privind cu toți spre acestea. Ben zâmbește larg, era Castian. Îmi înghețase sângele în vene. Cei doi pleacă spre el pentru al confrunta, dacă stau să mă gândesc mai bine, nu trebuia să vină, nu o să le poate face față. Dacă aș avea cum să scap. Observ bisturiu pe marginea mesei.

Mă ridic mai sus, îmi mut ușor fundul spre masă, aplec capul spre masă ca să prind cu dinții mânerul bisturiului. Îl prind cu succes, i-am dat drumul pe pulpa stângă, mișc un pic și bisturiul cade în mână. Întorc cu degetele cu lama spre curea. Fac câteva mișcări din încheietură și se tăiase. Perfect!!

- Șefu!! Scapă!! Mă uit speriată spre ei, deschid și cealaltă curea, când era lângă pat sar din el.

- Julie, fugi!! Strigă Castian și sare la bătaie cu cei doi. Ben era pe urmele mele.

- N-ai unde să fugi! Zâmbește triumfaș.

- Ben, de ce faci toate astea? Cu ce ți-am greșit? Totul era perfect la bal...

- Numele meu nu este Ben. Este Sebastian. Tu nu mi-ai greșit cu nimic. Dar voi răpi ceea ce Castian a furat de la mine.

- Despre ce dracu vorbești?

Ben aleargă spre mine, deschid ușa de la ieșirea de urgențe coborând treptele rapid. Ce naiba a mai făcut idiotul? Ies din spital căutând ajutoare. Observ că mi-a pierdut urma. Merg spre pădure, cu un metru îndepărtare, mă lovesc de un trup solid. Cad pe spate iar Ben peste mine. Își înfinge mâinile în gâtul meu iar eu căutam cu mâna prin frunze ceva tare. Găsesc o cărămidă și îl lovesc direct în arcadă.

M-am ridicat rapid și am luat-o spre spital. Ajung în vestiarul asistentelor medicale și îmi iau un capod. Merg spre camera unde l-am lăsat pe Castian.

- Cas... Strig în șoaptă. Nu răspundea nimeni.

- Cas... Castian! Mai merg pe holul întunecat și o mână de bărbat mă trage spre perete. Când să țip îmi pune mâna la gură.

- Julie, sunt eu. De ce nu ai plecat de aici? Vorbea în șoaptă.

- Cum să te las aici singur? Mă uit în ochii lui și mă înrușinez.

- Ești bine? Îi răspund printr-o mișcare din cap.

Castian se uită pe hol numai vede pe nimeni. Mă ia de mână și alergăm spre ieșire. Când am ieșit două dube negre ne așteptau. Se uita în stânga și în dreapta apoi văd mașina lui, mă strânge ușor de mână și fugim spre mașină. Trăgeam cu gloanțe după noi dar nu ne nimerise nici una. Îl nimerește pe Castian direct în umăr scâncind. Intră cu mine în spate.

Acel tip pornește de pe loc, lăsându-ne în jos. Când eram prin pustietate, eu mă uit la umărul său care sângera. Trebuia să îi opresc aia, dar cum? Îmi dau halatul jos rămânând doar în sutien, mă pun în brațele lui, fac ghem acel halat punându-l pe umărul său ținea cu cealaltă mână. Privindu-mă în ochi uimit, iar eu mă dau rapid de pe el.

- Mulțumesc. Spune scurt. Eu nici tupeu nu mai aveam să mă uit la el.

- Nu ai pentru ce. Mai avem mult de mers? Îl întreb pe șofer și acesta îmi răspunde.

- Încă puțin. Mă dau mai lângă geamul celălalt privind pe acesta.

***

- Am ajuns! Strigă tipul ăla.

Ies din mașină și observ că el nu iese. Mi-era într-un fel teamă. Deschid rapid ușa iar Cas stătea ne mișcat. Oh, nu!! A pierdut mult sânge. Strig după acel tip să mă ajute cu el, eu îl zdruncin un pic, nimic. Tipul acela îl ia ca pe un sac de cartofi și fuge înăuntru. L-a așezat pe canapea încercând să fac contact cu el.

Acesta sosește cu trusa de prim ajutor și cu apă într-un lighenaș. Îmi adusese și câteva cârpe. Îi iau halatul ăla de acolo și îl spăl cu apa aia rece.

- Cas... Cas, deschide ochii. Cas, mă auzi? Fă ceva. Tipul ăla îl spăla pe braț iar eu încercam să-l trezesc.

- Te rog, nu te da bătut!! A-am nevoie de tine!! Nu mă lăsa, te rog. Revinoți!

- Dă-i puțin aer. Își va reveni. Stai liniștită.

- Dar... Dar... Dar nu deschide ochii. Spun cu o voce stinsă.

- Poate doarme, am altă surpriză pentru tine, vino! Mă ridic în picioare și merg după el.

Deschide ușa și rămân proastă. Tata!? Este aici? El se întoarce și vine repede și mă ia în brațe. Mă strânge la pieptul său, ce caută aici? Apoi iese o femeie din baie îmbrăcată ca o asistentă.

- Umh.. bună ziua? Mă uit la ea încruntată.

- Tu cine ești? O întreb.

- Sunt asistenta. Presupun că, dvs. sunteți fiica. Stați liniștită, este totul bine. Tatăl dvs, se vede că este puternic.

- Da, da, mulțumesc. La parter este un băiat du-te și fă-l bine. Ea îmi încuviință și pleacă.

- Tată! Ce cauți aici? Și de unde îl cunoști pe tipul ăsta?

- Cine? Jax? Râde. Stai liniștită, scumpo este de treabă. Este foarte amuzant. Este cel mai bun prieten al lui Castian. El i-a zis să mă aducă aici.

- Cum... S-a întâmplat toate astea? Râde și mă strânge din nou în brațe.

- Pune ceva pe tine. Sunt numai bărbați aici și te vei face de râs.

Mă bufnește râsul și iau un tricou la întâmplare. Tata îmi spune că se duce până la parter. Între timp am cum să mă spăl și să îmi schimb hainele. După un minut totul era în regulă, Cas se trezise și stă pe canapea cu mâna pe rană. Merg timidă spre el și când vede acele haine rămăsese cu ochii pe mine.

- Cum mai ești? Întreb și el începe să se bâlbâie.

- Umh.. bine, presupun. Tu? Dau din umeri și mă așez lângă el.

- Îți vin bine! Zâmbește și simțeam cum obrajii îmi luau foc.

- Mersi. Umh... Ți-e foame? El nu apucă să zică nimic și fug direct în bucătărie să prepar ceva de mâncare.

- Hei, scumpo. Ești bine?

Îi răspund cu da și încep să prepar ouăle. Jax se uita amuzat la mine și savura berea. "Eu cred că fata ta este îndrăgostită, Nick" mai lua o gură din bere iar tata râdea. "Așa se pare. Dar oare de cine?" Îmi dau ochii peste cap și îmi văd de ale mele.