Chasing the Sun

Captivă

Perspectiva Vallensiei.

Privesc luna cum se plimba după noi, iar o linişte de mormânt se lăsase între noi. Sinceră să fiu nu aveam chef să mă cert din nou cu el. Crede că mi-e îmi place că-mi este cumnat? Aş da orice, ca trecutul să revină ca să mă impun pierderii mele şi să-l nu fi cunoscut. Nici eu şi nici Marissa. El porneşte radio-ul încet dar nu zic nimic.

Cumva sunt piesele acelea din anii '90? Nu pot să cred că, încă le ascultă. De odată, melodia aceea îmi gâdila uşor timpanele, ascultam mai bine versurile, era aceeaşi melodie pe care o ascultam la picnic cu... urgh... şi maşina rămăsese pe loc. Mă uit spre el apoi ofta. Sper că... nu a rămas fără motorină.

- Minunat!! A dat o dată cu palmele în volan.

- Nu pot să cred... murmur iar el mă privea.

- Am uitat să pun motorină... îmi pun mâna pe frunte privind în față.

- Şi ce facem acum?

- Mergem să căutăm pe cineva să ne ajute.

- Super... De ce nu te-ai asigurat şi tu?

- Am uitat! Bine!?

Deschid portiera şi el procedează la fel "Unde te duci, nebuno?" , m-am întors brusc cu fața spre el "Să caut pe cineva! Căpcăunule!"  Apoi îmi vedeam de drum, simțeam paşii accentuați pe asfalt în urma mea, venind la acelaşi pas ca şi mine. Aproape mersesem un kilometru, spre fericirea noastră exista o benzinărie deschisă. Intrase înăutru, priveam de jur-mprejur... dar nu era nimeni. Nikolas începuse să strige prin magazin, venise un tip murdar de uleiul de la maşină.

- Bună seara, iertați-ne că vă deranjăm la ora asta.

- Spuneți. Cu ce vă pot ajuta?

- Am rămas fără motorină la maşină, şi mă gândeam dacă aveți o sticlă ceva ca să mă servesc...

- Stați să caut în depozit. Îi zâmbeşte prietenos.

Mi-am întors privirea în altă parte, şi văzusem nişte brelocuri. Îmi plăceau enorm de mult, unele dintre ele mă amuzau. Citeam mesajele de pe ele zâmbind strâmb. "Acesta este tare."  Mi-l înmânează. Avea un mesaj foarte frumos. M-am întors spre el, se uita iar în felul ăla la mine, nu suportam când făcea asta. Ca să stric această conexiune vizuală, i-o tai. "Da... iar plăcea Marissei."  Zâmbesc triumfaşă apoi îl las singur.

M-am uitat în spate, iar el, parcă era dezamăgit, mângăia brelocul dar cu greu se despărțea de el, iar apoi lasă brelocul la locul lui şi pleacă de acolo. Venisem din nou, am luat brelocul, citesc mesajul zâmbind, era destul de lung "Trăim din speranță, ne hrănim cu vise."  Nikolas de abia plătise motorina şi o ia înainte. Plătesc brelocul, punându-mi-l la chei.

- Mergem? Îl întreb şi mă urmărea cu privirea.

- Sigur. De ce, nu? Mormăia în sinea lui.

***

Stăteam sprijinită de maşină chiar lângă el în timp ce turna motorina. El a terminat sticla apoi mă văzuse că mă uitam la el "Ce este?"  Dau din umeri, oftez şi merg spre portieră ca să intru în maşină dar ceva mă oprise. Privesc în spate, era chiar el care mă privea în felul ăla. Încerc să mă scap din mâna lui, iar cuvintele pe care le scotea din gură mă dureau "Mi-aş fii dorit să nu fim aşa de reci unul cu altu'... poate dacă nu alegeam viața asta pe care o am acum, nu era aşa." 

Strâng din dinți şi mă întorc cu fața spre el, de ce îmi face asta acum? M-am săturat de tot de viața asta. Când aveam vârsta de un an am răpită chiar de el. M-a făcut să-l iubesc, apoi m-a făcut să mă desparte de el, cu timpul mi-am regăsit sora iubită care este soția nemernicului acestuia. Acum văd că viața îşi bate joc de mine.

- Încetează, Nikolas. Ce-s cu vorbele astea? Ai făcut insolație în întuneric? Parcă spuneai să nu mă mai apropi de familia ta şi nici de tine. Acum îmi spui altceva.

- Eram nervos Cath. M-ai mințit.

- Poți să nu te victimizezi aşa, a prost? Apropo numele meu nu este Cath şi nici Cathrine. S-a înțeles?

- Dar nu mă victimizez, aşa s-a întâmplat!

- Dacă erai nervos, nu făceai tărăboiul acela şi să te comporți ca un bad boy, ceea ce nu eşti. Nu mai eşti puştan de 18-20 de ani.

- Îmi pare rău, Vale. Doar mă ştii, nu mă pot controla.

- Păi, atunci învață-te singur. M-am smucit din mâna lui apoi urc în maşină în locurile din spate.

Stătea sprijinit de maşina sa, îşi ridică capul spre cer, chiar nu mă afectează lacrimile lui. M-am gândit să-i trimit mesaj lui Aaron. Mi-a ajuns pentru seara asta. "Ce faci? Dormi?"  Aştept răspunsul şi nu trecuse nici un minut că-mi răspunde "Da. Ai pățit ceva?"  Îl întrebam dacă poate veni să mă ia de la Marissa de acasă. Mi-a răspuns afirmativ, îi trimit un pupic şi închid telefonul.

Am tras privirea spre oglinda retrivizoare şi-l văzusem că mă privea. 25 de minute făcusem pe drumul ăla până la ei acasă. Nikolas frânează uşor, deschid uşa, Marissa alerga spre mine speriată. "Oh, Doamne! Mulțumesc lui Dumnezeu că sunteți bine."  Îi zâmbesc iar claxonul maşinii lui Aaron sosise. O mai îmbrățişez a doua oară, i-am mulțumit lui Nikolas chiar dacă nu merita.

- Noapte bună. S-o pupi din partea pe gărgărița. Le fac cu mâna.

- Hei, mersi că m-ai luat. Nu mai suportam.

- Hopa... de ce? Îi povestesc toată povestea iar el surâde. Regretă, ha?

- Nu-mi pasă, Aaron. Atâta timp când sora şi nepoata mea sunt bine, voi îndura toate roşiile astea. Iar dacă, Nikolas le răneşte, îl voi mânca de viu.

- Mă bucur că eşti curajoasă. Mă uit la el zâmbind.

- Mereu am fost aşa ceva, mai ales pentru familia mea.

- Hmm... adică şi Nikolas?

- El nu este din familia mea, Aaron.

***

Am ajuns amândoi cu bine, mergem spre apartamentul meu, descuiasem încuietoarea apoi am intrat înăuntru. L-am invitat şi pe el, îşi dă geaca jos, o pune în cuier făcându-se comfortabil pe canapea. "Dacă vrei poți merge în cameră să te odihneşti, eu voi mai strânge astea de pe aici."  Mi-a încuviințat şi pornind spre cameră.

Iau paharele de pe măsuță ducându-le în bucătărie. Scot coşul de gunoi de la mască, ca să arunc gunoaiele de pe masă. Le-am luat de acolo apoi m-am gândit să le spăl ca să scap mâine de o grijă. Merg spre cameră, Aaron dormea dus, zâmbesc, şi-mi iau nişte schimburi din dulapul cu haine pornind spre baie.

***

A doua zi, m-am trezit mai dimineață ca să fac cafele. Aranjez fața de masă pe masa din bucătărie, pun două farfurii, furculițe nişte pahare cu borcanul cu sucul de portocale făcut proaspăt, azi dimineață. Am luat patru ouă din frigider cu mozzarella. Iese o bunătate maximă. Fierbătorul de cafea, se încălzea apa în el. După ce am terminat omleta, pun cafeaua în ceşti; acum urma să se trezească. 

- Yummy, miroase delicios. Venise chiar la țanc.

- Dacă mirosul este îmbietor, dar gustul... zâmbesc apoi râde. Ne aşezasem la masă.

- Aşa devreme te-ai trezit ca să pregăteşti toate astea?

- Ce-i? Nu eşti obişnuit? Relaxează-te. De asta sunt aici, să te fac să te simți ca acasă.

- Uh, mersi atunci. Zâmbesc apoi iau o gură din suc.

***

Aaron se uita la ceasul de pe mână, stăteam pe canapea uitându-ne la film. "Deja vrei să mă părăşeşti?"  Se uita la mine şi eu la el. "M-au sunat de la firmă azi dimineață."  Privesc în pământ, el s-a apropiat de mine, mă ia de mână trăgându-mă spre el. Îmi aşez capul pe umărului lui, el se juca cu părul meu. Dar până la urmă tot s-a ridicat iar eu mergeam după el. Îşi ia geaca, într-un fel mă simțeam singură din nou. Se întoarce spre mine şi-mi presează un pupic pe obraz.