Capitolul 11.✔

3.3K 333 156
                                    

Aud sunetul ușii deschizându-se și cobor rapid la parter și merg în sufragerie.. Cum dau cu ochii de Black mă înroșesc și spun jenat:

- Bine ai venit.

Acesta mă privește confuz și spune un "mulţumesc", apoi face semn că vorbește la telefon și să fac liniște. Dau din cap aprobator și mă așez pe canapea așteptând. Black se așează și el, continuându-și conversaţia.

- Nu pot să vin, sunt la muncă. Le am la mine, nu poţi veni tu aici să le iei? Bine, o să văd eu cum fac și vin să ţi-le aduc. Ești întruchiparea lenei!

Spune el și închide, aruncând telefonul pe măsuţa de cafea.

- S-a întâmplat ceva?

Întreb eu curios.

- De ce nu ești în pat?

- Păi, mă simt mai bine.

- Da?

- Da!

Black mă privește neîncrezător și își pune mâna pe fruntea mea.

- Hmm, nu ai temperatură.

- Vezi! Ţi-am spus că sunt mai bine!

- Da, bravo.

Spune el luându-și capul în mâini.

- Black, ești bine?

- Da, cred că am o migrenă.

- Oh, vrei o pastilă?

- Da, te rog.

Mă ridic rapid și sunt cu un picior pe ușă când spun:

- Îţi aduc imediat.

În mai puţin de câteva secunde mă întorc cu o cutie de pastile și un pahar cu apă. Black ia pastila de la mine și o înghite imediat ce o bagă în gură.

- Mulţumesc.

- Nu vrei apă?

- Nu e nevoie.

- Ammm, ok. S-a întâmplat ceva?

- Trebuie să îi duc unui prieten niște notiţe. Face pe naiba în patru că are nevoie de ele, dar nu s-ar deplasa până aici să și le ia singur.

- Oh, și ce ai de gând să faci?

- Nici nu știu, trebuie să i-le duc eu, dar nu pot să plec și să te las singur.

Spune el cu un oftat prelung. Stau și mă gândesc la ce a spus, apoi simt cum mi se aprinde un beculeţ.

- Pot să vin cu tine!

- Poftim?

Întreabă el, cel mai probabil pentru că nu mă auzise.

- Am spus că pot să vin cu tine să te întâlnești cu tipul ăla, îi dai notiţele, apoi ne întoarcem acasă. Ce părere ai?

Black mă privește și dă să spună ceva, dar se răzgândește și continuă să se gândească. După câteva clipe de liniște inconfortabilă, Black spune pe un ton calm:

- Shiro?

- Da?

- De ce îmi porţi ochelarii?

La naiba, am uitat că încă îi aveam la ochi! Mă înroșesc violent și îi dau jos rapid.

- Păi... Eu... Voiam să văd cum îmi stă cu ei?

- Aha.

- Uite...

My BabysitterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum