My Babysitter

Capitolul 34.

O privire pe furiș la media, aș aprecia niște păreri, sugestii (ţin să menţionez că sugestiile nu sunt tot una cu ordinele. Nu suport să mi se dea ordine!)  sau critici constructive^^ privind posibilitatea scrierii unui volum 2, vreau să știu dacă ar vrea cineva să scriu aia sau nu.

Shiro's p.o.v.

Îmi deschid ochii ușor și clipesc în mod repetat încarcând să mă obișnuiesc cu lumina destul de puternică pentru această oră a zilei. Îmi ridic privirea vrând să mă uit la ceas, dar rămân înmărmurit când dau cu ochii de Black. Privesc în jur și încetul cu încetul încep să îmi amintesc ce și cum. Deci îmi amintesc că am venit aseară în camera lui Black și că m-am pus în patul lui, dar nu îmi amintesc să mă fi pus și în braţele lui. Trebuie că Black m-o fi luat în braţe cât dormeam... Neah! În niciun caz. Adică, da, în mod cert Black m-a luat în braţe, dar probabil a făcut asta pentru că mă foiam în somn și să nă ţină nemișcat sau pentru că o avea un obicei să doarmă strângând chestii în braţe, sau habar n-am. Mă uit la el și un zâmbet îmi apare pe buze.

- E așa drăguţ când doarme, dar deja știam asta.

E de o mie de ori mai drăguţ când nu ţipă la mine sau nu se enervează din orice nimic. Îmi duc mâna spre el și îi mângâi obrazul ușor. Îmi apropii faţa de a lui și îl sărut gentil pe buze, apoi spun:

- Black, trezește-te. E dimineaţă.

Îl mai sărut o dată, apoi îl privesc zâmbind cum începe să își deschidă ochii.

- Neaţa. Ai dormit bine?

Întreb eu analizându-i fiecare expresie cu privirea. Îl privesc și rămân surprins când constat că avea ochii roșii. Oare o fi plâns? Black... poate măcar să plângă? Bineînțeles că poate, și el e om! Dar ce motiv ar putea să aibă?

- Nu. E 6 dimineaţa, lasă-mă să mai dorm.

Spune el și mă strânge în braţe, împingându-mi faţa în pieptul lui. Îmi mângâie părul preţ de câteva clipe, apoi se oprește din a se mai mișca.

- Black, ai adormit? Black??

Dap, a adomit. Asta înseamnă că vom sta așa o oră întreagă până va trebui să ne sculăm să ne pregătin de școala? Dacă da, atunci mie îmi convine! Eu îl iau în braţe pe Black de câte ori am ocazia, dar el niciodată pe mine. E ceva în neregulă aici. De ce refuză să mă atingă sau să arate orice formă de afecţiune? Chiar dacă l-aș întreba, sunt sigur că nu-mi va spune. Păcat că nu pot să citesc minţile! Dacă aș putea, poate aș afla de ce a plâns Black și aș face ceva, habar n-am ce, ca să îl înveselesc. Stai! Mi-a trăsnit o idee! Sigur e una tâmpită, dar m-a oprit asta vreodată?

Îmi închid ochii preţ de câteva secunde și ajung în tărâmul viselor. Cu regret vă spun că nu am mai avut niciun vis se ăla dubios cu viitorul, dar ar fi fost așa tare dacă aș fi avut!

*time skip*

- TRE-ZI-REA! Scoală-te mai repede, e 7 dimineaţa!

Se aude angelica voce a lui Black ţipând la mine. Aparent o oră în plus de somn îl face plin de energie pe care și-o canalizeză pe mine. Cumva, cred că ar trebui să mă simt flatat, dar serios acum, nu mă poate trezi și el mai frumos? Sunt iubitul lui, nu fiu-su.
Mă frec la ochi și spun somnoros:

- Mă scol dacă mă săruţi.

Și cu asta m-am făcut cu încă o oră de somn. În niciun caz nu mă sărută el așa de ușor. Îmi întind pe tot patul și oftez ușor, aud niște pași apropiindu-se de pat și până să procesez eu ce se întâmplă mă trezesc cu o pereche de buze peste ale mele. Firar! Singura dată când nu voiam ca Black să nu mă sărute- pe cine încerc eu să păcălesc? Bineînțeles că voiam! Când îl simt că vrea să se îndepărteze îmi ridic mâinile și le înfășor în jurul gâtului lui trăgându-l peste mine. Îl mușc de buză, pentru că sunt sigur că dintr-un motiv pe care nu îl cunosc el nu mă va mușca pe mine, apoi adâncim sărutul, limba mea se jucându-se cu a lui. Dintr-odată se aude un ticăit enervant și rupem sărutul. Privesc spre ceasul deșteptător care indica ora 7:00, apoi spre Black și spun:

- Abia acum e 7, m-ai minţit!

- N-ar fi nici prima, nici ultima oară.

- Poftim?

- Poftim?

- Black...

- Ţi-ai primit sărutul, te scoli odată sau nu? Nu am de gând să te implor, treaba ta dacă mergi sau nu la școală.

Spune el ridicându-se. Zi tu că nu e drăguţ. Nu poţi, frate, nu poţi! E așa tsundere, voia sărutul ăla la fel de mult ca mine da avea nevoie de o scuză ca să mi-l dea. Și știu asta pentru că Black nu face nimic din ceea ce nu vrea. Dacă chiar nu ar fi vrut un sărut nu m-ar fi sărutat indiferent de ce i-aș fi spus.

Mă dau jos din pat și merg spre Black care stătea cu spatele la mine ceva mai încolo de pat și îl îmbrăţișez pe la spate. Îmi las capul pe umărul lui și spun:

- Nu poţi fi și tu mai afectuos dimineaţa?

- Nu.

- Ce direct... De ce nu?

- De aia. Nu-ţi convine, ești liber să îţi cauţi pe altcineva.

- Pot să caut mult și bine, că tot nu voi găsi pe cineva așa perfect ca ti-ne~.

Spun și îl sărut scurt pe gât. Black își dă ochii peste cap, dar eu mă fac că nu i-am observat gestul și spun:

- Merg să mă pregătesc pentru școală.

- Era și timpul!

Zici că suntem un cuplu căsătorit, nu alta!

Chicotesc la răspunsul lui, apoi ies cu grijă din camera lui și plec în a mea penteu a mă pregăti pentru școală.

Aproape că era să uit de ideea mea stupidă, APROAPE. Black a zis că nu îl interesează dacă merg la școală sau nu, așa că o să profit de faptul că azi am un program lejer cu puţine ore și îi voi face o vizită lui Black la școala lui ca să îl copleșesc cu atenţie exact cum a zis, sau mi se părea mie că a zis, că vrea ieri. Eh, și s-ar putea să fiu puţin curios de cum se comportă și ce face Black la școală și vreau să văd ce și cum e pe acolo... Nu mă judecaţi, sunt sigur că oricine s-ar pune în locul meu ar fi curios de viaţa de la școală, facultate, ce-o fi aia, a lui Black.