My Babysitter

Capitolul 37.

Dark's p.o.v.

După ce m-am mai adunat, mi-am văzut de drum și m-am dus la singurul loc care mă calmează, la bibliotecă. Poate găsesc acolo o carte groasă care să mă înveselească sau cu care să îmi dau în cap, nu știu, mai văd eu ce fac cu ea... Am ales să merg pe drumul lung și când am ajuns acolo în cele din urmă și m-am îndreptat spre locul meu obișnuit, am dat cu ochii de copilul pe care Black îl îmbrățișa ceva mai devreme.

Ce stai așa și te holbezi? Du-te și vorbește cu el? Îmi spune conștiința.

Nu pot să fac asta!

Îl vrei pe Black înapoi?

Da, dar nu vreau să mă bag în relația lor, păreau fericiți împreună.

Tu te auzi măcar? Îl vrei pe Black sau nu?!

Da.

Atunci te duci la el!

Nu mă duc!

Ba te duci!

Ba nu mă duc! Chiar dacă e mai tânăr decât mine, tot e mai mare! Nu vreau să-mi iau bătaie de la un copil și să-mi pierd și puținul respect de sine rămas. Așadar nu mă duc!

Ba te duci! Cum vrei ca Black să se întoarcă la tine dacă nu faci ceva?

Speram la un miracol. Noroc? Vrăjitorie? Magie neagră!

Te-aș plesni dacă aș putea, dar sunt doar în capul tău. Du-te odată! Ce e mai important pentru tine: Black sau așa zisul tău respect de sine?

Black.

Atunci te duci!

Nu!

Ba da!

Ba nu!

DA!

NU!

DA!

NU!

Nu.

Da.

Bun, du-te.

M-ai păcălit!

Nu e nici prima nici ultima dată.

Câtă răutate!

Poate uiți că eu sunt tu, iar tu ești eu. Să-ți văd cum se mișcă picioarele. Fă ceea ce trebuie făcut. Umilește-te dacă e nevoie, și așa e domeniul tău, te pricepi la asta!

Oftez și mă îndrept spre masa la care stătea Shiro. Înghit în sec și spun:

- Hey...

Acesta își ridică privirea spre mine, în mod vizibil deranjat că l-am întrerupt din... colorat?

- Hey. Din cauza ta am depășit!

- Îmi cer scuze, nu voiam să te deranjez...

- Tu ești cel care a încercat să oprească bătaia, nu?

- Da, numele meu e Dark.

- Eu sunt-

Dă el să spună, dar eu îl întrerup:

- Shiro, știu. P-Putem să vorbim puțin?

- Amm... sigur.

- Mulțumesc. De fapt, aș vrea să te rog ceva, ș-știu că nu e tocmai ceva ce ar fi normal să spun, dar... te rog, nu. Te implor, dă-mi-l înapoi pe Black...

- Poftim?!

Întreabă el ridicându-se în picioare. Pentru o secundă cred că acesta va fi sfârșitul meu și îmi închid ochii așteptând să fiu lovit, dar îi deschid când nu se întâmplă nimic. În expresia lui Shiro se puteau citi atât: furie cât și nedumerire, dar nu părea că are cea mai mică intenție să îmi facă ceva. Poate că totuși voi scăpa cu viață din toată chestia asta...

- Te rog... am făcut o greșeală... nu știu dacă știi, dar eu și Black ne-am despărțit din cauza unor circumstanțe-

- Știu. Black mi-a povestit tot.

- Oh... atunci știi că n-noi nu ne-am despărțit pentru că nu ne mai iubeam... am fost nevoiți să o facem, a fost numai vina mea.

- La partea cu numai vina ta sunt de acord cu tine. Cine își acuză iubitul de viol?!

- Știu. Știu! Am făcut o greșeală imensă... și nu mi-o voi ierta cât trăiesc! Regret din adâncul inimii și știu că nu merit, dar... mai vreau o ultimă șansă. O ultimă șansă să fac totul bine. Tu pari genul care a primit mai multe șanse, atunci nu merit și eu măcar atât? Stai! N-Nu asta voiam să spun! Ce voiam să spun este... eu... nu știu ce voiam să spun. Nu știu ce să fac. Fără Black nu-mi iese nimic cum trebuie! Fără el eu nu sunt nimic!

Simt că nu îmi mai pot controla genunchii de la atâtea emoții și cad în genunchi spunând:

- Mă pun în genunchi în fața ta și te implor, mai dă-mi o șansă să iau totul de la capăt totul. Te implor! Îl iubesc pe Black, iar el pe mine. Altfel nu ar fi purtat ochelarii ăia care seamănă cu fosta mea pereche de ochelari atâta timp... el s-a gândit la mine în tot acest timp pentru că mă iubește... Nu știu de ce a încetat să îi poarte, mi-a fost prea frică să îl întreb, dar trebuia să îmi fi dat seama că s-a întâmplat ceva de l-a făcut să se oprească. Cineva l-a luat de lângă mine o dată, iar atunci nu am făcut nimic. Nu voi sta și mă voi uita cum altcineva încearcă să îl ia de lângă mine și a doua oară. Black a fost al meu și încă mai este...

Fac o pauză pentru a-mi trage răsuflarea, apoi cntinui:

- Noi aveam o relație serioasă. Trebuia să închiriem și să ne mutăm împreună în apartamentul în care locuiește el acum. Black a început să facă pregătire și să fie dădacă ca să strângă bani pentru a putea fi împreună. Black sărea pe mine și mă lua în brațe imediat ce prindea ocazia. În nopțile în care nu eram în brațele lui avea insomnie... B-Black era un copil p-problemă, dar s-a schimbat în b-bine după ce am ajuns î-împreună, a încetat să facă tot felul de tâmpenii și lucruri periculoase pentru mine-

Încerc să continui, dar lacrimile care curgeau șiroaie pe fața mea mă împiedicau să vorbesc. Îmi ridic privirea spre Shiro care se uita la mine cu ură.

- Și ce dacă? Toate astea țin de trecut! Dacă chiar vă iubeați cu adevărat v-ați fi împăcat până acum! E vina ta că v-ați despărțit și trebuie să îți asumi consecințele faptelor tale! Îl iubești pe Black? Ce glumă bună! Tu nu îl iubești, tu vrei doar să îl vezi suferind!

- Nu...!

- Oh, ba da! Erai ok până acum, dar ai văzut că acum are pe altcineva și asta nu îți convine. Vrei să îi răpești fericirea. Îmi pare rău să o spun, dar în inima lui Black nu mai e loc pentru tine! Ăla e locul meu acum! Nu știi ce să faci, ai spus? Ei bine îți spun eu ce să faci: stai departe de Black și de mine! Nu vrem să se lase întunericul peste noi din cauza ta!

Spune el și trece pe lângă mine părăsind biblioteca. Îmi șterg lacrimile și mă ridic în picioare, apoi mă așez la masa lui. Iau cartea pe care era atât de fixat și pe care a uitat-o aici și o privesc preț de câteva clipe, apoi o închid și o pun în geanta mea.

Acum ce? Cu frumosul nu a mers. Încercăm calea grea? Îl seducem pe Black?

Nu.

Nu? Cum nu?

Nu va fi nevoie. L-am citit deja, e un copil bun. Sunt sigur că va face alegerea potrivită.

De unde știi?

Colorează frumos.

Ești ciudat rău.

Mi s-a mai spus.

Oamenii sunt așa niște cărți deschise pentru tine, te-ai gândit să te faci psiholog?

Da, uneori.