My Babysitter

Capitolul 40.

După ce eu și Black am făcut... diverse, acesta a insistat că trebuie să mă curăț și s-a oferit să mă ajute sub pretextul că eu de unul singur nu sunt în stare să o fac cum trebuie, dar l-am refuzat politicos. Adică toate au o limită, asta e prea jenant chiar și pentru mine! Doar gândul la asta mă face să vreau să intru în pământ de rușine! Oricum, am rezolvat problema menționată anterior și am făcut un duș lung, apoi ne-am pus amândoi la somn. Black a adormit primul și se pare că are obiceiul să țină lucruri în brațe când doarme, pentru că imediat ce a adormit a început să se foiască în somn pe toate părțile și nu s-a liniștit până nu m-a simțit lângă el și nu m-a tras în brațele lui. Nu mă plâng, chiar nu mă plâng, mie unul îmi convine situația, doar că am o mică micuță problemă și anume: Black mă ține prea strâns și nu pot ieși din brațele lui. De ce aș vrea să părăsesc Raiul, zis și brațele lui Black? Nu pentru că sunt bătut în cap sau așa ceva, ei, poate sunt puțin bătut în cap, dar doar puțin de tot. Revenind, vreau să pun mâna pe telefonul lui și să fac rost de numărul lui Dark. Știu că e posibil ca Black să îi fi șters numărul, dar nu strică să încerc, nu? Trebuie să vorbesc cu el și să îi pun capăt odată pentru totdeauna! Asta dacă Black are de gând să îmi dea odată drumul...

Mi-a luat mult și nu glumesc,foarte mult, dar în cele din urmă am reușit să mă eliberez din strâmtoarea lui Black. M-am asigurat că nu s-a trezit, apoi m-am strecurat din pat și i-am luat telefonul care stătea în mod convenabil pe noptieră.

Sper că nu are parolă! Îmi spun eu în gând și iau telefonul apoi ies din cameră cât pot eu de silențios.

- Dă Doamne să nu aibă parolă!

Spun și deschid telefonul mai mai sa țip când îi văd wallpaper-ul.

- Nu credeam că Black e genul care să își pună ca imagine de fundal un selfie, dar privind poza asta înfricoșătoare cu el încruntându-se la oricine privește spre ecran, dintr-odată înțeleg de ce nu are parolă la telefon.

Cine ar avea tupeul să umble în telefonul lui Black? Totuși parcă îmi place poza, arată de parcă ar vrea ori să te omoare, ori să te violeze, ori amândouă, dar e și drăguță în același timp. Trebuie să îmi trimit poza asta, dar nu e momentul potrivit să fac asta. Amintește-ți motivul pentru care ești acum pe hol în loc să fii în pat în brațe la Black, Shiro. Trebuie să găsești numărul lui Dark!

Intru la contacte și înainte să ajung la litera d, un anume contact de la litera c îmi atrage atenția. Nu pot să cred că m-a trecut în telefon copil enervant! Mă abțin cu greu să nu îmi schimb numele în iubi sau ceva de genul, pentru că eram foarte tentat să o fac, dar asta m-ar da de gol că am umblat cu telefonul lui. Trec la litera D și spre surprinderea mea, Dark era trecut în telefon cu o inimă, ceea ce m-a cam întristat, dar mi-am revenit rapid când m-am uitat la istoricul apelurilor sale și am văzut că nu l-a mai apelat de mai bine de jumătate de an.

Înghit în sec și apelez. Telefonul sună, dar în partea cealaltă nu pare să răspundă cineva. Sunt gata să închid, dar exact înainte să o fac, se aude un click, iar apoi o voce iritant de cunoscută spunând:

- Alo? B-Black?

- Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu sunt Black.

- Oh... mă gândeam eu că ar fi prea frumos să fie adevărat... Ești Shiro, nu-i așa?

- Da. De unde știi?

- Ți-am recunoscut vocea. Ți-ai uitat cartea la bibliotecă, am luat-o eu, colorezi frumos.

- Da, scutește-mă, nu de asta te-am sunat.

- S-a întâmplat cumva ceva? Black a pățit cumva ceva?! Nu-mi spune că-