Capitolul 22.

2.9K 317 84
                                    

- Ce mai e acum?

Întreabă Ren scanându-mă cu privirea. Continui să privesc în gol în timp ce spun:

- Am o problemă.

- Mă jur, tu ai câte o problemă în fiecare zi, să mor eu dacă nu!

- ...

- Hai, povestește. Care e problema?

- Nu mă pot concentra. Mă gândesc într-una la Black. E acasă bolnav, iar eu sunt la școală în loc să fiu acolo să am grijă de el.

- Bolnav? Da ce a pățit?

- A răcit.

- Înţeleg. Hmm, judecând după cearcănele tale, ai stat treaz toată noaptea cu ochii pe el. Este?

- Da.

- Păi și? Te-ai apropiat de el? Te-ai ales cu ceva din toată treaba asta?

- Da. Mai întâi, a ţipat la mine să nu mă apropii de el că o să îi iau răceala, apoi a ţipat la mine să mă duc la culcare, și ultimul, dar nu cel din urmă, azi dimineaţă a ţipat la mine să mă duc la școală. Deci, am primit 3 ţipete, dacă la asta te referi prin "ceva".

- Asta e... Nu la asta mă refeream, dar măcar știi că își face griji pentru tine și nu vrea să îi iei răceala.

- Păi, de fapt a zis că dacă voi răci voi fi o bătaie de cap, el va trebui să aibă grijă de mine și i-a ajuns ultima dată când a avut. Nu vrea să repete experienţa.

- Oh... Hai să schimbăm subiectul, că încep eu să fiu deprimat în locul tău. Ai mai încercat să faci ceva pentru Black?

Îmi întorc privirea spre Ren și spun pe un ton serios:

- Da, i-am adus micul dejun la pat.

- Stai, ai gătit? Tu??!

Întreabă Ren parcă nevenindu-i să creadă, având o expresie șocată pe faţă.

- Eh, nu l-aș numi tocmai gătit...

- Ce i-ai dat de mâncare?

- Un biscuit asezonat cu un pahar cu apă.

- Ce luxos, n-am cuvinte... Oh, stai, ba am! Ai înnebunit?! După ce că el îţi oferă 3 mese pe zi tu l-ai lăsat să moară de foame?! Nu mai era nimic în frigiderul ăla?! Nu puteai să încălzești și tu ceva?!

- Black mi-a interzis să mă apropii de aragaz...

- Cred că înţeleg și de ce, dar serios acum! Ești atât de... de... Nici nu mă pot gândi la un cuvânt care să te descrie!

Spune el ridicându-și mâinile în sus exasperat. Doar privindu-i reacţi simt că îmi vine să intru în pământ de rușine. Mi-e jenă că nu pot face mai mult, și mi-aș dori să fac mai mult, dar chiar nu pot! Nu știu cum. Black zicea că dacă nu pot să fac ceva ar trebui să cer ajutorul, dar cui?

- Ren, cum se încălzește mâncarea?

Mă trezesc eu că întreb. Ren mă fixează cu privirea, apoi își pune mâinile pe umerii mei și spune privindu-mă în ochi.

- Fii atent, e complicat! Te concentrezi?

- Da.

- Întâi iei mâncarea...

- Da.

- O pui într-un bol.

- Continuă.

- Și o bagi în cuptorul cu microunde.

My BabysitterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum