My Babysitter

Capitolul 26.

Shiro's p.o.v.

- 3... 2... 1... Și... Pe cine vreau eu să păcălesc? Nu am tuperul necesar să fac asta. Sunt un laș.

Am o gură mare și spun că voi face multe chestii, dar în realitate nu sunt în stare să fac nimic.

Îmi scot telefonul din buzunar și privesc la cesul care indica ora 19:29. Mai e un minut și nici urmă de Black.

- Nu cred că va veni, și, la urma urmei, de ce ar veni?

Acum va trebui să mă întorc acasă cu coada între picioare ca un ratat ce sunt și nici nu voi mai putea să îmi fac iluzii cu Black pentru că e clar că nu îi pasă de mine câtuși de puţin... Totuși mai e un minut, poate vine... deși mă îndoiesc.

Mă îndepărtez de marginea clădirii și privesc intrarea sperând la un miracol. Privesc spre telefon și văd că acum ceasul indică exact ora 19:30, ora morţii mele. Îmi închid ochii și simt cum inima mea se frânge într-un milion de bucăţele. Când îmi deschid din nou ochii și privesc spre intrare îl văd pe Black sprijinindu-se de tocul ușii.

- Black... ce cauţi tu aici?

Întreb eu, simţind bucăţelele din inima mea începând să bată puternic.

- Am venit să mănânc floricele și să urmăresc spectacolul. Deci sari odată sau nu sari?

La auzul cuvintelor lui simt cum inima mea se frânge și mai mult, dacă e măcar posibil așa ceva. Simt că picioarele îmi cedează și cad în genunchi. Ochii încep să mi se ude și încerc din greu să îmi stăpânesc lacrimile. Să plâng în faţa lui Black e ultimul lucru pe care vreau să îl fac. Nu vreau să mă vadă și mai patetic decât sunt deja.

- De ce îmi faci asta? De ce îmi dai mereu speranţe false doar pentru ca apoi să mi le spulberi? De ce ai venit... dar mi-ai spus așa ceva? Mă urăști chiar atât de tare?

Întreb eu cu o voce din ce în ce mai disperată. Lacrimile încep să curgă șiroaie pe faţa mea și la naiba că plângeam pe bune în faţa lui. Îmi las privirea în jos evitând contactul vizual. Aud niște pași cum se apropie de mine și vocea lui Black.

- Nu am spus niciodată că te urăsc.

Spune el. Acesta îmi prinde bărbia cu două degete și îmi ridică faţa spre a lui obligându-mă să îl privesc. Clipesc în mod repetat încercând să scap de lacrimile care îmi năpădeau ochii, apoi îl văd pe Black cum se apropie de mine din ce în ce mai mult, sărutându-mă pe buze. Preţ de câteva clipe încerc să îmi dau seama ce se petrece și de ce Black mă sărută, dar nu găsesc nici un răspuns logic, așa că îmi închid ochii la rândul meu și îi răspund la sărut. Nici nu știu cât a durat sărutul, dar știu că a fost unul lung pe care l-am rupt din lipsă de oxigen. Black inspiră adânc încercând probabil să își recapete respirația apoi spune:

- La mulți ani.

- Poftim?

Întreb eu nedumerit.

- Azi e ziua ta, nu?

Ziua mea? Stai, în ce zi suntem azi?

Stau și mă gândesc preț de câteva secunde, apoi îmi dau seama că are dreptate. Azi e ziua mea de naștere și împlinesc 18 ani... asta înseamnă că... sunt major!

- Ăsta ți-e cadoul.

Spune Black dintr-odată trezindu-mă din visare.

- Vrei să spui... ce cred eu că vrei să spui?