My Babysitter

Capitolul 25.

Minutele trec ca vântul și până să-mi dau seama, se transformă în ore, orele în zile, iar zilele în săptămâni.

Mama și Micle s-au întors acasă și am început să locuim împreună ca o "familie mare și iubitoare". La început a fost distractiv și tot restul, mama i-a zis lui Black să îi spună "mamă" în loc de "doamnă", iar el a spus că va lua în considerare oferta, dar nu l-am auzit niciodată să o fi făcut.

De când cu întoarcerea părinţilor, Black a devenit distant cu mine, a început să mă evite sau ignore, ceea ce mă duce la disperare! Nimic nu e mai dureros decât să fii ignorat de cel pe care îl iubești. Nu știu cât voi mai fi în stare să suport situaţia asta, dar vă pot asigura că nu mult.

Într-o zi l-am prins pe Black citind în sufragerie, ceea ce e foarte rar, așadar cel mai probabil Micle e la muncă, deci, pentru sănătarea mea mintală, am decis să-l confrunt.

Black's p.o.v.

- Black, trebuie să vorbim.

Spune Shiro stând în faţa mea. Îmi ridic privirea din cartea pe care o citeam și mă uit la el preţ de câteva clipe, apoi mă întorc la carte și continui să citesc. Avea o expresie serioasă pe faţă ceea ce înseamnă bătaie de cap pentru mine.

- Vorbește.

Spun eu, dând pagina.

- Black, te iubesc. Te iubesc enorm și nu suport faptul că de când s-au întors părinţii noștri am început să ne depărtăm. Nu îmi place să fii departe de mine, vreau să fim împreună pe cât de mult posibil. Vreau să stau lângă tine, să te îmbrăţișez, să te ating, să fii al meu, iar eu al tău. Black, ce pot face ca să accepţi să ieși cu mine? Eu am încercat tot ce mi-a trecut prin cap pentru a te cuceri, dar nimic nu a avut efect. Te rog spune-mi ce să fac pentru a-ţi cuceri inima și așa voi face!

Mai vorbește mult? Am ajuns la o parte interesantă și declaraţiile lui de dragoste îmi distrag atenţia.

- Scuze, ai spus ceva? Nu te-am auzit.

Spun eu citind din nou aceeași pagină pentru a treia oară, încercând să înţeleg ceva.

- Black!

- Da, ce vrei?

- Spune-mi ce să fac ca să mă iubești! Dacă nu sunt cu tine viaţa mea nu mai are niciun sens și dacă nu mai are niciun sens, de ce să mai trăiesc?! Dacă nu voi primi iubirea ta, voi merge și voi sări de pe cea mai înaltă clădire din oraș! Voi muri pentru iubirea ta! Ce spui de asta?

- Hmmm, poftim? Distracţie plăcută.

- "Distracţie plă-" cum poţi spune așa ceva?! Black, viaţa mea nu contează chiar deloc pentru tine? Nu te interesează deloc dacă mor sau trăiesc?

Spune Shiro cu o voce disperată. Îmi ridic privirea spre el și văd că în colţul ochilor încep să i se formeze lacrimi. Imediat ce prima lacrimă i se scurge pe obraz, Shiro se întoarce cu spatele la mine să spune:

- Ai timp până la ora 19:30. Dacă nu vei fi acolo până atunci voi înţelege că nu am nicio șansă cu tine și voi renunţa. Voi renunţa la tot inclusiv viaţă.

Spune el apoi pleacă.

Cât de mult poate să mă scoată din sărite copilul ăsta! În mod normal, oamenii au abilitatea de a fi răbdători. De ce nu e în stare să aștepte pentru a obţine ceea ce își dorește? Dacă eu sunt în stare să aștept ceva, atunci e și el în stare să o facă.

Acum înapoi la cartea mea, am ajuns la o parte interesantă pe care am citit-o de mai multe ori și nu am înţeles nimic!

- Black, dragule, unde a plecat Shiro?

Întreabă mama lui venind în sufragerie. Grozav, se putea să termin eu de citit fără să mai fiu întrerupt de cineva? Nu se putea, normal că nu!

- A zis că merge să se sinucidă.

- Oh, ok. Dacă nu se întoarce acasă până la ora 9 poţi să mergi tu, te rog, să îl cauţi și să îl aduci acasă? Eu trebuie să plec la muncă.

Spune ea liniștită. Și, la urma urmei, de ce nu ar fi liniștită? Shiro spune că merge să se sinucidă de fiecare dată când trebuie să se întâlnească cu prietenii lui. E ceva normal.

- Sigur, mamă. Merg să îl aduc acasă imediat ce termin de citit.

Asta a fost prima și cred că va fi și ultima oară când îi spun femeii ăsteia "mamă", pentru că cine știe ce ne va rezerva viitorul și ce fel de relaţie mamă-fiu se va lega între noi. Poate îi voi spune "mamă soacră". Neah, doar glumeam. Am spus-o la impuls ca să o facă fericită.

- Tocmai mi-ai spus...? Te rog să ai grijă de Shiro, fiule. Ești un băiat foarte bun!

- Mulţumesc pentru compliment, mă simt flatat.

- Pentru puţin, am spus doar adevărul, chiar ești fiul perfect! Eu voi pleca acum.

- La revedere.

Spun și mama lui Shiro pleacă lăsând casa goală, doar eu, pacea și liniștea și cart-

*RIIIIING*

Și telefonul meu. De ce nimeni nu vrea ca eu să citesc asta?!

Îmi scot telefonul din buzunar și privesc spre ecranul luminos.

- Ce mai vrea și ăsta acum?!

Spun eu deja enervat de situaţie. Îi răspund și pun telefonul la ureche.

- Ce vrei?!

- Te deranjez?

- Evident.

- Vrei să ieșim diseară? Mergem să bem ceva cu toată lumra. Vor fi și fete. Ce zici?

- Nu pot, am treabă.

- Hai mă, Black! În ultimul timp nu ai mai agăţat nimic și respingi avansurule tuturor, ce e cu tine? Ai pe cineva?

- Am spus că am treabă.

- Ce treabă ai tu mai importantă ca băutul și femeile sâmbătă seara?

Întreabă el și simt deja cum încep să mă enervez din ce în ce mai tare. Inspir adânc apoi expir și îmi adun tot calmul posibil apoi spun:

- Citesc.

- Ce citești?

- Biblia!

Strig eu simţind că tot calmul meu s-a evaporat.

- Biblia? De ce citești Biblia?

Întreabă el nedumerit.

- Că e interesantă. Acum mă scuzi, sunt la un verset foarte interesant și nu pot să îl asimilez cum trebuie din cauza ta. Hai, pa.

- Amm, ok. Spor la citit, pa.

Spune și închide. Privesc la ceas și observ că acesta indica ora 19:15. Îmi pun telefonul la loc în buzunar și mă ridic de pe canapea. Pun cartea la locul ei și încep să mă îmbrac.

- E timpul să asist la sinuciderea lui Shiro.

Spun eu cu voce tare încheindu-mi geaca.

- Cred că ar trebui să îmi cumpăr niște floricele să am ce mânca în timpul spectacolului.