My Babysitter

Capitolul 31.

Eu n-am avut niciodată noţiunea timpului, așa că nu știu să vă spun cât a durat sărutul meu cu Black, dar știu că a fost unul lung care m-a excitat în ultimul hal.

Parcă având voinţă proprie, mâinile mele s-au strecurat sub cămașa lui Black și nu mai voiau să iasă de acolo. Părea așa de mic sub mine, n-ai fi zis că de fapt e mai mare cu 5 ani. A refuzat să o facem până la capăt, dar mi-a dat voie să îl ating și am de gând să profit de această oportunitate.

Îl privesc fix în ochii și îmi ling buzele încet și senzual, mă rog, cel puţin asta încerc să fac, îmi apropii buzele de ale lui și exact înainte să îl sărut, Black mă oprește spunând:

- Ce ai păţit la gât? Cine ţi-a făcut semnele alea?

Stau câteva secunde să mă gândesc la ce se referă, apoi seria evenimentelor petrecute mai devreme mi se derulează în minte.

- Aiden mi le-a făcut.

Spun eu simplu, cam prea nonșalant pentru o persoană care fusese sugrumată cu puţin timp în urmă.

- Aiden?

Întreabă Black gânditor.

- Tipul ăla care flirta non-stop.

- Stai departe de el!

- Poftim?

- Voiam să ţi-o spun de când mi-ai făcut cunoștiinţă cu el mai demult, dar nu am avut niciodată ocazia. Stai departe de el! Pare puţin... instabil.

- Da, mi-am dat și eu seama de asta...

Spun ducându-mi mâna la gât.

- Cred că Ren at trebui să se despartă de el, nu au o relaţie sănătoasă. Voi vorbi cu el.

- Să nu faci asta!

- Black?

- Ascultă-mă! Nu te implica în problemele lor de cuplu. Vezi-ţi de relaţia ta. Poate nu pare, dar Aiden ăla are nevoie de prietenul tău. Tot ce vrea e atenţia și afecţiunea lui, nu încerca să îl iei pe Ren de lângă el.

Wow, asta e... Wow! Nu știu ce să spun. De ce Black... empatizează așa bine cu Aiden? Vorbește de parcă ar înţelege ceea ce simte el. Nu-mi spune că...

- Black, și tu ești la fel? Și tu vei atenţie și afecţiune?

- Nu răspund la întrebări stupide.

Deci da... Acum înţeleg.

- Bine, nu mă voi băga între ei. Și încă ceva.

- Ce?

- Dacă atenţie și afecţiune e ceea e vrei, eu sunt aici pentru a te copleși cu amândouă.

Spun și îl sărut pe frunte. Privesc spre el oarecum ezitant și văd ceva mai rar și mai preţios lucru din lume, cel puţin pentru mine, un zâmbet în colţul gurii lui Black. Bineînțeles că m-am întări- înroșit, știiţi ce? M-am amândouă și mi-am ascuns capul în scobitura gâtului lui Black acoperindu-l cu săruturi și mușcături gentile.

Mă îndepărtez puţin și îmi admir capodopera, ca să zic așa, m-ai exact semnele de pe gâtul lui Black. Erau așa frunoase.

- Astea te vor ţine ceva... E vreo problemă?

Întreb eu parcă dintr-odată jenat de ceea ce am făcut.

- Nu mă deranjează, fă-ţi de cap.