My Babysitter

Capitolul 36.

Nu știu cât timp am stat așa, unul în braţele altuia, mă rog, mai mult Black în braţele mele, dar asta nu contează. Din partea mea putem sta așa toată ziua sau oricât timp e nevoie ca Black să se calmeze. Îmi ridic una din mâini și îl mângâi pe cap, iar pe cealaltă o înfășor în jurul taliei lui și îl strâng și mai tare în braţe. Black inspiră adânc de câteva ori, apoi pare să se liniștească și se îndepărtează din îmbrățișare.

- Te simți mai bine?

Întreb eu scanându-l cu privirea.

- Da.

Îmi duc mâna stângă spre el și îi mângâi ușor obrazul. Mă apropii de el și când văd că nu se îndepărtează, ba mai mult chiar, își închide ochii, îmi lipesc buzele de ale lui într-un sărut scurt.

- Ești sigur că ești bine?

- Sunt bine.

- Sigur sigur?

- Da.

- Cât de sigur?

- Am spus că sunt bine, încetează!

- Scuze.

Trebuia să mă asigur că e bine, se comportă foarte ciudat. M-a luat în brațe și m-a lăsat să îl sărut într-un spațiu public fără să comenteze și m-a luat în brațe! Black m-a luat în brațe, iar acum sunt încă parțial în șoc. Cred că are ceva de a face cu fostul lui, adică imediat ce l-a văzut plângând a vrut să îi șteargă lacrimile, dar s-a oprit. Nu înțeleg ce se petrece în mintea lui, sunt depășit, situația asta e prea profundă pentru mine... Dintr-odată Black mă ia de mână și mă trezește la realitate. Privesc spre el, apoi spre mâinile noastre și simt cum încep să mă înroșesc.

- B-Black, ce faci?

- Hai să mergem.

Spune el băgându-mă complet în ceață.

- Unde?

- Să te plimb prin campus.

- Vrei să spui că îmi vei arăta locurile unde îți petreci timpul?

- Da. Nu de asta ai venit aici?

- Ba da!

- Bine. Urmează-mă!

Spune el și îmi dă drumul la mână, apoi începe să meargă. Îl urmez pe coridoarele întortochiate, Black explicându-mi unde sunt laboratoare săli de clasă și alte de astea. Peste tot pe unde am mers, toți băieții îl priveau fie temători, fie cu respect, cu toții se dădeau la o parte din calea lui și îi făceau loc să treacă. Cât despre fete... toate aveau niște priviri de curve în călduri, mă jur că am văzut câteva care salivau. Păcat, Black e al meu!

Doar privind în jur, mă simțeam atât de superior, atât de mândru și atât de fericit că Black e iubitul meu, dar se pare că bucuria mea nu a fost să dureze, pentru că nu a trecut mult timp și au apărut și curvele, că altfel nu le pot numi, care se tot agățau de Black și îi făceau declarații de dragoste și propuneri indecente. Nu aveți idee cât de prost m-am putut simți să aud astfel de lucruri, dar sincer, m-am amuzat și copios când Black le refuza. La ce personalitate are el, ai fi spus că le va respinge gentil, dar nu. Parcă îmi era și milă de săracele fetițe să aibă distruse fanteziile într-un mod atât de crud. Parcă!

La sfârșitul turului, într-un fel mă simțeam mai prost de cât la început, dar am alungat rapid sentimentul neplăcut din minte, când Black m-a dus la bibliotecă și mi-a spus să îl aștept acolo până termină ultima oră. Tot răul spre bine, măcar mergem împreună acasă, deci m-am făcut cu ceva din toată treaba asta.