My Babysitter

Capitolul 23.

În sfârșit mi-am terminat temele! Sunt greșite toate, dar nu asta e important, cum ar spune Ren, intenția contează!

Îmi strâng caietele, îmi fac ghiozdanul și merg să văd ce face Black. Intru cât pot eu de silențios în camera lui și mă apropii de el.

- Dormi încăpățânatule?

Spun eu cu un zâmbet în colțul gurii. Mă așez ușor pe marginea patului și îl analizez din cap până-n picioare ca să zic așa. Îmi pun dosul palmei pe fruntea lui, pe obraz, apoi pe gât luându-i temperatura și răsuflu ușurat cânt constat că i-a scăzut febra.

- Stau și mă uit la tine acum cât de mic pari... și totuși ești atât de rău. Să nu mai răcești niciodată, mi-am făcut atâtea griji pentru tine! Mă gândesc la tine în fiecare secundă... Tu te gândești la mine?

Spun eu, aplecându-mă inconștient din ce în ce mai mult spre el.

- Da, mă gândesc cât de mult mă poți scoate din sărite.

Spune Black dintr-odată făcându-mă să tresar.

- Ce cauți aici?! Ți-am spus că nu am nevoie de nimic și să nu te apropii de mine! Chiar nu poți să mă asculți?

- Black...

- Niciun Black! Ți-am spus foarte clar să mă lași în pace! Pleacă!

- Nu! Nu plec nicăieri! Tocmai pentru că ești bolnav refuz să te ascult. Nu mai fii încăpățânat și lasă-mă să am grijă de tine!

Strig eu surprinzându-l atât pe Black cât și pe mine însumi. Black pare nervos, și primul instinct îmi spune să îmi cer scuze dacă vreau să mai rămân în viață, dar după ce am ajuns până aici trebuie să rămân ferm pe poziții!

- Tu ai avut grijă de mine, deși nu mă plăceai. E atât de greșit că vreau să îți întorc favoarea și să am grijă de persoana pe care o iubesc?

Black clipește de câteva ori, încă șocat după ieșirea mea, apoi spune:

- Fă ce vrei.

- Da, așa o să fac!

Spun și până să îmi dau eu sema mâna mea îi mângâia obrazul. Ochii lui se măresc, dar nu sunt nici pe departe atât de mari ca în momentul în care buzele mele se contopesc cu ale lui. Puteam simţi, era evident, Black era furios și încerca să mă îndepărteze, dar eforturile lui erau zadarnice. Mi-am închis ochii și am continuat să îl sărut, mulţumind în gând că boala l-a slăbit și nu are suficientă forţă pentru a mă îndepărta.

Dintr-odată aud soneria și rup sărutul îndreptându-mi privirea spre ușă. Privesc din nou spre Black care fierbea de furie. Înghit în sec și spun:

- Merg să văd cine e.

Mă ridic rapid și părăsesc camera înainte ca Black să mai apuce să spună ceva. Nu pot să cred că tocmai am făcut... Ceea ce tocmai am făcut! Eu am dat-o în bară rău de tot, nu-i așa? Black arăta de parcă mai avea puţin și turba de furie, și totodată arăta atât de drăguţ și de vulnerabil sub mine... Complet diferit de Black pe care îl știu eu.

Ok, Shiro, liniștește-te! Vino-ţi în simţiri! Ai făcut o tâmpenie, trebuie să vezi cum o rezolvi, altfel Black s-ar putea să înceapă să te urască mai mult decât probabil o face deja.

Inspir adânc și expir, repetând procesul de câteva ori, apoi pun mâna pe clanţă și deschid ușa.

- Ce ţi-a luat atât?