My Babysitter

Capitolul 15.✔

Black e atât de drăguț când râde, m-aș putea uita la el toată ziua și tot nu m-aș sătura.

- Hey, băieți, ce e atât de amuzant?

Întreabă Micle care nu știu cum naiba s-a teleportat aici. Toată bună dispoziția mea s-a dus naibii doar cât l-am auzit și doar uitându-mă la Black se vedea clar că și a lui la fel.

- Nimic.

Răspunde Black cu aceeași față lipsită de orice expresie din totdeau- nu! Fața aia e diferită! Asta e mai mult una gen: "ce naiba cauți aici, cum îndrăznești să mă deranjezi?!"

- Oh, înțeleg. Black, fiule, ai început să te acomodezi aici?

- Lucrez aici de aproape o săptămână, tu ce crezi?

- Da, corect. Amm, eu am venit doar să vă anunț că micul-dejun e gata.

- Am mâncat acasă.

- Dar aseară am stabilit să luăm micul dejun împreuna.

- Mi-a fost foame așa că am mâncat.

- Înțeleg. Shiro, masa e gata.

Spune Micle dezamăgit, întorcându-se spre mine.

- Mergi înainte, vin și eu imediat.

- Bine.

Îl privesc pe Micle pleacând până când dispare din raza mea vizuală, apoi mă întorc spre Black.

- Cred că tocmai am asistat la o discuție tată - fiu la care nu ar fi trebuit să asist.

Spun eu privindu-l pe Black îngrijorat.

- Probabil. Scuze.

Spune Black cu un oftat prelung.

- Ești bine? Știu că ai zis că nu e treaba mea, dar dacă e ceva ce pot face-

- Nu poți face nimic. Du-te și mănâncă. Eu trebuie să învăț pentru niște teste importante așa că te rog să le spui să nu mă deranjeze.

- Sesiune?

- Ceva de genul.

Spune el începând să scoată cărți uriașe din geanta pe care am cărat-o eu.

- Black?

- Ce mai cauți aici? Ți-am spus să te duci să mănânci.

- Am o întrebare.

- Și anume?

- Tu chiar ai mâncat sau ai spus asta doar pentru că nu voiai să iei micul dejun cu noi?

- Nu mi-e foame.

- Nu mi-ai răspuns la întrebare.

Spun eu pe un ton serios. Black mă privește încruntat, dar nu îmi dă niciun răspuns, ceea ce mă face să întreb: