My Babysitter

Capitolul 39.

Lucrez de 3-4 zile la capitolul acesta și sper că e ceva de capul lui și a ieșit bine. Spor la citit cele 2580 de cuvinte și sper să vă placă. ^^

Am plecat de la școală împreună și în scurt timp am ajuns la apartamentul lui Black. Acesta își caută cheile, apoi deschide ușa și intrăm înăuntru. Black își dă jos geaca și o agață în cuier, apoi îmi face semn să mi-o dau și eu jos pe a mea.

- Ți-e foame?

Întreabă Black îndreptându-se spre ceea ce presupun că era bucătăria. Singura cameră din apartamentul ăsta în care am fost eu este dormitorul, deci nu știu ce are el pe aici.

- Nu tocma-

Dau eu să spun, dar ghiorăitul stomacului meu mă întrerupe.

- Se pare că stomacul tău nu e de acord cu tine, merg să văd dacă mai am ceva de mâncare prin frigider.

Spune Black dând să plece, dar în ultima secundă îl prind de mâneca cămășii oprindu-l. Acesta se întoarce spre mine și mă privește confuz.

- S-a întâmplat ceva?

Întreabă el. La care eu îi răspund că nimic și că m-am agățat de el într-un impuls de moment. Black își dă ochii peste cap, apoi merge în bucătărie. Îl urmez în liniște și privesc în jur. Ochii îmi fugeau în toate direcțiile scanând fiecare colțișor al camerei. De m-ar vedea mama acum probabil mi-ar spune să mă potolesc și că nu e frumos să te holbezi în casa cuiva, draga de ea, de parcă nu ar face același lucru de fiecare dată când se duce în vizită la prietenele ei. Mă rog, de când s-a cuplat cu tatăl lui Black e prea ocupată ca să se mai ducă, dacă înțelegeți ce vreau să spun.

- Nu am prea multe aici, dacă vrei putem merge acasă.

Spune Black trezindu-mă din visare.

- E destul un sandvici, nu e nevoie să mergem acasă. Nu am venit aici pentru mâncare...

Spun eu evitând să îl privesc în ochi, ultima parte fiind mai mult șoptită.

- Bine, ți-l fac acum. După te apuci să îți faci temele.

E clar, Black nu a înțeles cu ce intenții am venit eu aici, sau face pe prostul. Vreau să îi spun că nu pentru teme sunt aici, dar simt că nu merită să mă complic prea mult, că oricum mă va pune să le fac, așa că dau doar aprobator din cap. Dacă eram deștept, mi-aș fi lăsat ghiozdanul acasă, dar eu nu, nu! Ia ghiozdanul cu tine, Shiro. Ce mai pierzi timp aiurea să treci pe acasă să îl lași? Nu. Mergi direct cu el. Și la naiba că mai am și o grămadă de teme. Eh, măcar până le termin eu numai bine se și înserează. Noaptea e un mediu mai propice pentru... diverse.

*time skip*

- Și cu asta am terminat tot!

Spun eu întinzându-mă. Mă ridic de la biroul lui Black și mă las să cad pe pat mulțumindi-i lui Dumnezeu că în sfârșit am terminat. Black se ridică de pe scaunul de lângă birou pe care stătea și se apropie de mine. Mă privește de sus abținându-se să nu râdă. Câtă răutate, frate! Am suferit atât, iar lui îi vine să râdă!

- Ai făcut bine.

Spune Black așezându-se pe marginea patului.

- Mulțumesc.

Spun eu și încerc cu greu să mă ridic în șezut.

- Merit o recompensă pentru efortul depus.