Capitolul 28.

3.2K 285 67
                                    

Stau întins pe spate în patul lui Black și mă uit la el cum începe să se îmbrace. Nu credeam că e posibil să arăţi sexy când îţi închei nastrurii de la o cămașă, dar se pare că Black demonstrează contrariul, membrul meu puţin întărit fiind dovada ce atestă afirmaţia anterioară. Ce naiba tocmai am spus/gândit? Cred că încep să vorbesc ca Black, nu că m-ar deranja sau ceva... Îmi scutur capul, apoi continui să îl admir pe Black care aproape terminase să se îmbrace.

- Auzi, ce cadou îmi iei de ziua mea?

Mă trezesc eu că întreb. Black se întoarce spre mine și mă privește nedumerit, apoi spune:

- Ce cadou visezi? Nu-ţi cumpăr nimic, deja ţi-ai primit cadoul aseară.

Deci aveam dreptate! Black a acceptat să facă sex cu mine imediat ce ne-am cuplat penteu că nu avea chef să îmi cumpere cadou... Mă uit la el botos și pufnesc din nas, la care el:

- Ţi-am dat virginitatea mea, cred că e mai mult decât suficient. Nu îţi e destul?

- Ba bineînțeles că da, doar că... speram că așa voi obţine o...

- O ce?

- O întâlnire.

Spun eu mușcându-mi buza de jos jenat.

- Vrei să faci chestii stupide de cuplu cu mine?

Întreabă el punându-și mâinile în sân și privindu-mă cu superioritate. Îmi scarpin ceafa stângenit și scot un "Da" aproape inauzibil care părea că nu vrea să îmi părăsească buzele.

- Poftim? Nu te-am putut auzi, vorbește mai tare.

- Da.

Repet eu, cel mai probabil roșu tot la faţă.

- Aha. Ok, voi lua în considerare dorinţa ta.

Spune el determinându-mă să îl privesc șocat și să mă dau jos din pat. Mă apropii de el și îl scanez cu privirea vrând să mă asigur că vorbește serios și nu își bate joc de mine, cum face de obicei.

- Serios?!

Aproape că strig eu.

- Da.

Imediar ce îl aud răspunzându-mi afirmativ un zâmbet gigantic îmi apare pe faţă, iar corpul meu se mișcă pe cont propriu strângându-l în braţe. Îmi pun mâna pe obrazul lui mângâindu-l ușor și mă apropii de el sărutându-l scurt pe buze.

- Te iubesc mult.

Spun și îl mai sărut încă o dată, doar că de data asta puţin mai intens și mai lung.

- Acum că ţi-ai făcut de cap, pune și te îmbracă. La ultima mea verificare ai școală mâine, trebuie să mergem acasă și să îţi faci temele.

- Bine.

Spun eu simplu, apoi fac ce mi s-a spus să fac, ca un băiat ascultător ce știţi că nu sunt. Mă rog, m-am îmbrăcat, am plecat împreună cu Black care m-a lăsat să îl ţin de mână pe drum. Voi vă daţi seama?! Eu și Black ne-am ţinut de mână exact cum fac cuplurile alea libidinoase la care strigă Aiden: "o să vă despărţiţi!" când le vede. Oh, și apropo de el, trebuie să îl întreb niște chestii mâine când mă văd cu el la școală, spre să nu uit.

Vreau să spun că eu și Black am mers tot drumul spre casă exact așa cum am menţionat eu anterior și totuși nimeni nu ne-a privit șui sau a îndrăznit să ne spună ceva. Mă întreb de ce? Pe de o parte ar fi scuza "arătăm așa mult ca fraţii încât oamenilor li se pare perfect normal să ne vadă ţinându-ne de mână" sau "le e prea frică de Black ca să îndrăznească să spună sau să facă ceva". Cred că merg pe varianta a doua, pare mai plauzibilă.

Nici nu am observat cum a trecut timpul, până nu am ajuns în faţa ușii de la casa mea- A NOASTRĂ! A noastră sună mult mai bine! Oricum, am intrat înăuntru și ne-am descălţat, dar când să fac câţiva pași înăuntru dau nas în nas cu mama, care nu părea de loc prea fericită să mă vadă.

- Heeeey, mama, ce faci?

La naiba că am uitat complet de ea!

- Unde ai fost toată noaptea?

Întreabă ea bătând din picior la mine și punându-și mâinile în sân.

Grozav, acum ce?

- Păi, aseră eu am-

Dau eu să spun, dar Black se pune în faţa mea spunând:

- A fost cu mine.

- Cu tine? De ce?

Întreabă mama confuză privindu-l pe Black. La rândul meu, și eu mă uit la el la fel de nedumerit ca și mama.

- Am sărbătorit ziua lui de naștere a lui Shiro împreună.

- Ziua lui...? Dumnezeule, știam eu că am uitat ceva!

- Până să ne dăm seama, s-a făcut foarte târziu. Nu am vrut să vă deranjăm așa că am stat la mine peste noapte. Îmi cer scuze dacă v-am făcut să vă îngrijoraţi.

- Oh, nu nu nu! Black, dragule nu e vina ta. Nu sunt supărată sau ceva, eram doar îngrijorată pentru Shiro, dar acum că știu că a fost cu tine pot să răsuflu ușurată.

De ar ști ea că nu am fost doar cu el ci și ÎN el... mă întreb ce ar spune. Și totuși prefer să rămână un mister, mi-e frică de cum ar putea reacţiona nebun- mama...

- Și, mama, ai spus cumva că ai uitat de ziua mea?

Intervin eu în discuţie ieșind din spatele lui Black.

- Ceee? Nu. Nu am uitat.

- Abia ai spus că ai uitat!

- Ba nu am spus.

- Mamăăă...!

- Ce cadou vrei?

- Nu știu, trebuie să mă mai gândes- bani.

- Ajung 50?

- Vrei să uiţi de 50 de aniversări ale mele?

- Bine, 100 de lei, dar mai mult nu!

- Îmi place să fac afaceri cu tine.

- Vezi să nu îi cheltui pe prostii.

- Nu îi cheltuiesc pe prostii!

Tocmai am făcut rost de bani pentru întâlnirea mea cu Black și prezervative~, astea nu se cheamă prostii! Chiar îmi place să fac afaceri cu mama.

- Da-i banii înapoi.

Spune Black după ce mama a plecat în bucătărie să facă mâncare, sau, mă rog, să încerce.

- În niciun caz! Ăsta e cadoul meu pentru ziua mea cu care te voi scoare în oraș.

Black își dă ochii peste cap apoi spune pe același ton obișnuit al lui:

- Nu mă scoţi nicăieri în oraș dacă nu îţi faci temele.

De ce nu mă miră? Deja mă așteptam să spună asta. Mă simt ca un idiot că am crezut că acum că suntem împreună lucrurile între noi se vor schimba. Black e exact ca înainte, un nesuferit obsedat de teme... Mă întreb dacă...

Îmi pun mâna pe umărul lui Black și îmi apropii faţa de a lui. Văzând că nu se îndepărtează, mă apropii și mai mult și îi caputrez buzele într-un sărut. Spre surprinderea mea, Black îmi răspunde la sărut. Deci vă daţi seama că aproape am făcut infarct când și-a pus mâna după ceafa mea și m-a sărutat apăsat preţ de câteva clipe înainte de a rupe sărutul?!

- Acum mișcă-te la teme.

- Bine, dar trebuie să mă ajuţi.

Black trebuie să mă ajute. Am nevoie de el ca să studiez, sau să ÎL studiez, oricare vine prima. Dacă înţelegeţi la ce mă refer...

My BabysitterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum