Capitolul 35. ✔

3.1K 298 122
                                    

- Black? Blaaack?? Black????

Mă agit eu pe lângă Black încercând să îi atrag atenţia.

- Te-am auzit de prima dată. Ce vrei?

- Am o întrebare.

- Și anume?

- Nu mă duci și pe mine la școală? Te rog frumos.

- Nu ai picioare să mergi pe jos?

- Ba da, dar te-am rugat frumos. Deci mă duci? Hmm??

Întreb eu clipind repetat și făcând niște ochi mari de căţeluș plouat. Black mă privește cu o expresie neutră pe faţă, își dă ochii peste cap, apoi spune:

- Bine, te duc.

- Daaa!

Strig eu fericit sărindu-i în braţe.

- Ești cel mai bun!

- Da, da, sunt minunat. Acum dă-mi drumul până nu ne vede mama ta, încă nu a plecat la muncă.

- Știi, m-am întrebat mereu ce slujbă are mama...

- Dacă tu nu știi de unde să știu eu?

- Eh, dacă stau bine să mă gândesc, nici nu cred că mi-a păsat vreodată. Știu doar că face mulţi bani și asta e tot ce mă interesează.

Black dă să spună ceva, dar se oprește parcă răzgândindu-se. Își ia jacheta din cuier apoi deschide ușa și spune:

- Mergem?

Mă apropii de el și îl iau de mână, apoi spun cu un zâmbet mare pe faţă:

- Mergem.

Black oftează, dar nu își trage mâna din a mea și ieșim împreună din casă. Plecăm spre școală și ajungem în mai puţin de vreo 10 minute. Asta e a doua oară când Black mă duce la școală pe motocicleta lui și cum am ajuns în faţa școlii am atras atenţia tuturor trecătorilor sau elevilor. Pe scurt, toţi se holbau la noi.

- Mulţumesc că m-ai adus la școală.

Spun eu scoţându-mi casa de pe cap și dându-i-o lui Black.

- Da, cu plăcere.

- Black, poţi să îţi dai casca jos puţin?

- De ce?

- Pentru că te rog.

- Nu voi face mereu ceea ce vrei tu doar pentru că mă rogi.

Spune el scoţându-și casa.

- Și totuși ai făcut-o.

Spun eu oferindu-i un zâmbet. Mă asigur că nu era nimeni care să se uite la noi, apoi, profitănd de oportunitate, îmi pun mâinile pe obrajii lui și îmi lipesc buzele de ale sale într-un sărut scurt. Mă depărtez de el și spun zâmbind:

- Te iubesc.

- Știu.

- Și tu mă iubești?

Black își pune casca la loc pe cap și preţ de câteva clipe pare că are de gând să îmi ignore întrebarea și să plece, dar dintr-odată aud vocea lui Black spunând:

-Normal că te iubesc.

Apoi pleacă până să apuc eu să mai spun ceva.

- Ce drăguţ.

My BabysitterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum