O Domnie Însângerată (completă)

27. Vederea în noaptea fără stele

Nu îmi ieșeau socotelile.
Îmi scutur pana de cerneală și caut prin teancul de hârti ultimele raporturi ale delegației de la Curtea Regelui. Îmi închid și deschid pumnul. Degetele. Îmi tremurau.

Mă ridic. Mă întind.

Nu-mi plac cum arată numerele pe resurse și provizii.
Scârțâitul geamurilor mă întrerupe. Încerc să-l ignor aplecându-mă mai bine peste acte. Dacă am împărți resursele pe jumătatea asta de an, o să-

--Hussa Dragon nu vorbește despre tine. Înainte ne spunea despre unde ești și ce faci, dar acum nu. Acum nu mai auzim aproape nimic.

Respirația lui îmi gâdilă ceafa şi urechile. Nu mă deranjez nici măcar să-mi îndrept poziția când îi spun:

--Închide geamul, mi se stinge lumânarea de la vânt.

Oamn scoase un chițcăit amuzat şi face salturi prin odaie până la geam. Îl închide cu o bufnitura puternică. Țopăie în cercuri în jurul meu. E un dragon agil, dar totuși e destul de grăsuț încât să se audă prin podea.

--Mai încet, perimetrul e înconjurat de gardieni, precum ştii.

Îi reamintesc. Scot sugătoarea de undeva de pe un alt teanc de foi și o presez pe document.

--Vampirul e plecat. E dus înspre cabanele soldaților. Nu va veni curând. Se ține ceva spectacol.

Îmi ridic capul şi îmi mișc umerii.
Imi flexez mușchii amorțiți.

--Altfel nu ai fi venit, dacă Leviantul era aici?

Nu trebuie să-l văd pe Oman pentru a ştii că încuvințează dând din cap:

--Vampirul ştie multe. Vampirul e fioros. Crezi că nu va afla că de fapt ştie toată familia? Că sunteți închinați nouă, Darakilor?

Răsuflu mai mult pentru a mă asigura că cerneala e uscată complet decât orice.
Camera e întunecată, singura sursă de lumină vine de la lumânare.

--Aici termenul folosit e bahir, nu vampir.

Îi reamintesc aranjând perdelele de la geam mai bine. Nicio privire prea curioasă nu ar putea vedea in odaie fără permisiunea mea.

Oman se aşeazase pe marginea patului meu.

--Nu te preocupa de asemeni problematici, acum. Oman? Ce cauți aici? Am trimis un mesaj că nu pot fi deranjată.

Oman dădu din cap dintr-o parte în alta supărat.
Aripile lui se lăsară pleoştie pe pat.

În razele mici de lumină pe care flăcările lumânării incercau să le emită se întrezărea porțiuni din aripile ca de liliac a lui Omen.
Ca pielea lui păreau să fie de un galben adânc spre un cafeniu deschis.

--Vampirul e puternic, Liga-daraki, are putere. Am fost pe la portale, să te caut, dar nu erai acolo. Văzusem prea departe în viitor-

Îmi vine să-l lovesc. Îmi fac palmele cupă și suflu putermic în ele. Inspir. Expir.

--Ai folosit portalele ca să ajungi aici? Portalele din Ecavastra? Portalele de după Zid?

Simt că voi năpârli de la stres.

Nu dormisem bine noaptea trecută, iar de câteva zile sunt numai în antrenamente de luptă şi pregătiri tactice.

--Nu, te căutam acolo. Ce? Numai vampirul era la portaluri! Am crezut că vei fii acolo! Am crezut că mi-ai primit mesajul.

Iar eu l-am ignorant crezând că e o greșeală, chiar sperând că nimeni nu îmi va călca peste cuvântul meu și alor mei să vină să mă viziteze.