O Domnie Însângerată (completă)

24. Ce se întâmplase

Galopam la pas uşor, dar chiar şi aşa călăritul în zona de munte era o activitate ce necesita atenție sporită. Un pas greșit, un cal speriat, se putea termina cu un cap sucit.

Prea uşor putea fi un cal speriat şi îndrumat să se arunce orbeşte de pe stânci.

Nicole de Şaha venea în urma mea. Eram încordată.
Mă pregăteam să simt din moment în moment un cuțit în spatele meu. Aş înțelege. M-aș aștepta.

Nu e ca și cum ne-am despărțit în cei mai buni termeni acum un an.

XXX

Erau finalele.
Dintre toate canditatele rămăseserăm eu şi luptătoarea de Şaha.

Aveam să ne prezentăm în fața curții regale pentru una dintre ultimele etape, dar mai întâi regina ceruse să ne vadă.

În privat.

Soarele intrase prin pereții pavilionului, transportându-se pe tapițeriile scumpe, în forme geometrice de cercuri şi triunghiuri.
Pereții erau din lemn masiv construiți pentru momente de reculegere, vara în grădina regală. Un perfect refugiu pentru cei cu sânge albastru.

Regina era așezată masă când intrasem. Nicole de Şaha ocupase unul dintre cele două scaune puse la dispoziție.

Regina ținea între degete toarta unei căni mari cât palmele mele adunate împreună.
Rochia roşie îi cădea în franjuri peste coape, după noua modă, peste mânerele scaunului alunecând spre podea de unde se vedeau lucind pantofi de piele.

Cunoşteam tipul.
Buni de alergat.
Buni de luptă. Purtam o pereche asemănătoare chiar atunci.

Regina mă scrutase cu ochii, apoi îşi despărți buzele spunând:

--Oameni. Dintre atâtea, iar oamenii au fost cei care au ajuns până aici.

Vocea ei era placidă, fără urmă de emoție. Îşi înclinase capul.
Părul negru coafat într-un coc deasupra capului, se mișcase odată cu ea.

--Ce faci aici Duvnir? E putere ce cauți? Nu e de ajuns cât aveți până acum? Vreți să creşteți atât de mult în putere, cu adevărat? Ce cauți în competiția asta, Duvnir? Leviantul te va mânca pe palme. Te va ciuguli. Ăsta nu e joc de ,,sunt o prințesă, închinați-vă în fața mea".

Mi-am ținut mâinile pe masă, palme deschise, umeri drepți.

Nu o privisem direct în ochi pentru a nu o ofensa. Nu aveam să mă arăt deranjată de cuvintele reginei.

În mare parte pentru că le mai auzisem de atâtea ori atunci când eram pusă la pământ în antrenamente și continuau să mă loveasca în burtă.
,,Cine eşti tu, să fi cea aleasă?" ,,Răsfățată" ,,Popoțonată".

--Cu tot respectul majestate, sunt aici pentru iubire.

Regina pufni în dezgust.
Fața ei rămase stoică, dar îi simțeam neîncrederea plutind în aer ca ceva nor dinaintea furtunii.

Cu mişcări bruşe se întoarse spre Nicole de Şaha:

--O luptătoare, și prestigiu al generației sale. E bogăția, nu? Ceea ce cauți.

Nicole dădu din cap în semn afirmativ neadăugând nimic altceva.

Regina nu o întrebase mai multe. O înțelegea de la sine și putea să vadă un motiv în de Șaha

În teritorile de sud, unde trăiesc cei mai mulți dintre Şaha, sărăcia bate ca vântul în preerie.
E prezentă mereu si nu te lasă să o uiți nici măcar în somn.