O Domnie Însângerată (completă)

16. Radek, cel aşteptat

Ducesa de Duvnir, mama, obişnuia să ne dea tuturor copiilor ei când ajungeau la vârsta maturității, la cincisprezece ani o figură de porțelan comandată special să semene cu noi.

Păpuşa mea de porțelan era mare cât antebrațul meu. De la degete până la cot.
Avea părul negru prins într-o împletitură circulară în creştetul capului asemenea unei coroane.

Pe lângă ochii albaştrii erau trasate linii negre de machiaj ce scotea culoarea alabastrului celest şi mai puternic în contrast față de armura de antrenament în care era îmbrăcată păpuşa.

Am fost supărată pe mama că îmi comandase păpuşa astfel şi nu îmbrăcată în una dintre rochiile mari şi bufante demne de împărătese.

Îmi las cupa de vin pe masă şi mă ridic de pe scaunul de la geam. Iau păpuşa ce stă sprijinită de oglinda măsuței de machiaj. Îmi trec degetele peste materialul rece ce era croit întocmai ca armura pe care o port în arenele de luptă sau pe câmpurile de bătălie.

Păpuşa era îmbrăcată în negru complet. Materialul nu se termina la încheieturi ci continua învelind palmele şi degetele arcuite.

Un guler tivit cu foițe fine de lapis lazuli înconjura gâtul păpuşii în linii fine circulare care câdeau pe umeri spre mijloc. Picioarele erau învelite în acelaşi material puternic din care era făcută armura, încălțate în cizme ridicate până la genunchi.

O întrebasem pe mama, îndrăznisem să îmi arăt nemulțumirea asupra darului ei, o întrebasem de ce arăt ca un soldat.

--Dacă un soldat vezi privind acea păpuşă, mi-am pierdut timpul cu tine toți anii ăştia.

Cuvintelei mă loviseră ca un cuțit înfipt în inima mea tânără şi deja împodobită cu un mirand de cicatrici.

Dar Ducesa de Duvnir nu terminase. Îmi luase bărbia în palmă şi mă forțase să o privesc în ochii sclipitori.

--Când vezi acea păpuşă vezi o fiică capabilă să meargă umăr lângă umăr cu tatăl ei, la cincisprezece ani, în război pentru a apăra numele casei Duvnir. Când cineva se uită la acea fată vede o războinică, o luptătoare dispusă să îşi conducă armata până în necunoscut în numele Vinegrei. Când mă uit la păpuşa aceea te văd pe tine fără alte pretenții şi măşti construite pentru societate. Văd o prințesă ce îşi va câştiga coroana prin noroi şi sânge.

O bătaie la uşă mă făcuse să las păpuşa jos. Fără să aştepte vreun anunț cel care bătuse intrase.

Ochi cenuşi ce aparțineau tatei, dar erau mai profunzi în adâncime , îi întâlniră pe cei albaştrii, ai mei.

Un zâmbet larg se ivise pe fața bărbatului, alungind și mai mult linile de funingine ce îi acopereau obrajii.

-- Radek.

Am lăsat un chiut de surpriză deschizându-mi brațele largi deschise.

Fără ezitare îmi primise îmbrățişarea strângându-mă la piept şi ridicându-mă pe vârfuri.

Mi-am trecut mâna prin părul lui năclăiat ce miroasea a fum şi cărbune.

--Ce făceai dacă era prințul aici?

Îl întreb brusc devenind serioasă. Mustrându-mi veselia nechibzuită. Dar el își înclină capul nesătul să mă privească și fără a se opri din zâmbit pentru o clipă. Ochii lui îmi căutară fața.

--Nu mi-am pierdut mințiile de când nu ne-am mai văzut, desigur că am fost precaut. Am verificat unde e el înainte să vin la tine. E blocat în sala tronului la o întrunire ce se va prelungi surprinzător.