O Domnie Însângerată (completă)

41. Limba deșertului

În drum spre palatul Ecavastrei am fost atacați de nouă ori. Se părea că vorbisem prea repede când spusesem că era prea liniște. De fiecare dată creaturile se adunaseră în grupe de câte patru sau cinci.

Cozile lor plesneau aerul, colții le picurau încărcați cu venin.
De fiecare dată soldații bahiri i-au eliminat rapid și eficient.

Asemenea unei plimbări în pădure liniștite. Să fim atacați de aproximativ treizeci de creaturi e ca o mângâiere pe creștet. Soldații abia că s-au mai desprins din amorțeală.

Un lucru interesant în ce privesc creaturile e că nu seamănă între ele.
E adevărat că toate se năpustesc la jugularul tău dacă le dai răgaz, iar toate au trăsături similare ce includ gheare, cozi, solzi, colți, coarne, mulți ochi sau prea puțin din fiecare.

Însă o creatură putea arăta ca o maimuță cu ochii de păianjen și coadă de șobolan, iar următoarea să aibă înfățișarea unui cerb cu rât și coarne ieșindu-i din stomac.

Ceea ce mă ducea cu gândul la câteva suspiciuni, însă voi avea nevoie de mai multe informații pănă voi putea face o declarație, dar dacă chiar reușesc voi putea să descopăr cum se dezvo-

--Doamnă mă auziți? Trebuie să înaintați. Prințul e deja înăuntru.

Mă uit spre Anela.
Încearca să-mi țină privirea, dar cedează repede. Își lăsă bărbia în piept și își împreuneă mâinile strânse pe lângă corp.

O văd cum își înfige unghiile în palmă. Cel mai probabil din a se opri în a spune ceva stupid.
Foarte bine.
Măcar cineva a învățat ceva.

Mă întorc cu fața spre intrarea în palat. Câțiva servitori tocmai au terminat de aranjat trena.
Port armura de bătălie, iar peste am înfășurată capa ceremonială de un purpuriu vișiniu închis. O capă ce mă va distinge ca fiind un membru al casei regale a Vinegrei.

--Nu prin față. Prințul a cerut să fi ,,adusă prin ușa de dos". Cuvintele majestății sale.

Se grăbise să adauge războinica de Șaha întinzând mâna spre curtea noroioasă.

--Cu cine a intrat în castel?

O întreb pe de Șaha în timp ce Anela îmi trage mănușile pe brațe.

--Ducele Kavar și primii doi generali.

Bun.

--Acordă-mi un moment.

Comand succint și Nicole de Șaha dă din cap de parcă nici nu ar fi surprinsă de faptul că refuz direct să îndeplinesc un ordin al Leviantului.

De parcă s-ar fi așteptat... dacă m-a observat îndestul cât să-mi observe tiparele atunci de Șaha va fi o problemă de care va trebui să mă ocup cât mai curând. Smulge buruiana cât încă pământul e proaspăt.

Toată lumea era preocupată. Ecavastrii de rând ne privesc ca pe niște ființe formidabile ce îi vor putea salva. Tărâmul ăsta infestat de creaturi abia vedea o masă copioasă o dată la câteva luni.

Aici pănâ și regele suferea de foamete. E un pământ al pierzanie. Al scheletelor umblătoare, dacă mă întreabă cineva.

Garda era condusă de generali în preajma castelului. Nici măcar nu era ceva ce s-aar putea fi furat din casele ecavastriilor. Abia castelul se mai ținea în picioare.

-Nu ar trebui să fiți aici.

Șoptește-strigă Anela. Îmi puse mâna peste umăr. Mă întorc spre ea.

--Fă-te folositoare și adu apă.

Se încruntă, dar face ce-i spun.

--Asigură-te că nu vorbește. Du-te după ea.

Îi spun războinicii de Șaha. Aceasta nu se mișcă. Mă privea de sus.

--Nu tu îmi comanzi, consoartă.

Răspunde privind drept înainte spre generalul Huva. Stătea cu brațele incrucișate la piept măsurând-o din priviri pe de Șaha.

--Te știu pe tine.

--Sunt greu de uitat, te asigur.

Fu răspunsul blunt al ei. De Șaha schiță o grimasă.

--Du-te. După. Servitoare.

Când nici atunci nu se mișcă și aproape că-mi sparg maxilarul de la cât de strâns spun.

--Lasă-mi un moment să vorbesc cu generalul Huva. Nu am mai văzut-o de zile bune.

Nicole de Șaha își ridică o sprânceană în mirare.

--Vorbește ce ai de spus cu mine de față. Și repede. E și capul meu în joc dacă nu te aduc în fața Prințului.

Anela se întoarse cu canistra de apă. I-o iau din mâini aproape smulgând-o. Probabil obrajii îmi ard de furie.

Gust puțin din apă. O dau prin gură și o las să îmi alunece pe limbă. Scuip le jos. E bună apa. Nu cea mai curată, dar măcar nu e otrăvită.

Anela clipește de-a dreptul urmărindu-mi inspecția.
Da, vezi, servitoare, gust apa pe care mi-ai adus-o. Nu am încredere că nu mă otrăvești.

Îi întind apa generalului. Huva e vizibil uimită de gest. De Șaha se încordează lângă mine.

--Vreau să vorbim

-- Cât vei mai putea sta înainte să vină să te caute?

Mă întreabă privind canistra din mâinile mele. Le simt în spate privirile Anelei a lui de Șaha.

--Nu mult.

Îmi mușc limba dureros. Planul nu trebuia să meargă așa.

--Am nevoie de un surogat. Va trebui să desemnez un general pentru a-mi ocupa locul.

--Să înțeleg că mă vrei pe mine?

--Nu vreau pe nimeni. Am nevoie de tine, da. Mi-ar fi plăcut să fie alta situația? Da.

--Orice încerci să faci pe aici nu mă prea convingi.

--Te voi desemna general peste trupele mele.

Se sprijini pe un picior.

--Care e șmecheria?

--Că vei trece prin mine toate deciziile pe care vrei să le ei.

Își înclină capul.

--Mai multă muncă pentru mine. Ce-mi iese mie? De ce aș face-o?

Nu avea nevoie de bani. Era un general al unei case influente a Vinegrei. Nici de protecție. Era aproape imposibil de șantajat. Aproape.

--Jiji.

Un nod i se formase în gât. Fața îi păli vizibil. Bun.

--E o fată drăguță, continui absentă la emoțiile ce-i traversează generalului peste chip, înaltă, atletică, îi plac caii. Pasionată chiar. De parcă s-ar fi născut în preerie, în sudul regatului.

Știu cu ce mă jucam, iar trilul pericolului îmi făceau urechile să vâjăie.

--E josnic numai să îi menționezi numele în gura ta.

Huva putea să mă stranguleze în momentul ăsta. Ridic din umăr. Îi întind canistra încă o dată.

Împărțițul de apă era sfânt în sud. Era un ritual sacru, lasta pentru încheierea tratatelor sau sigilarea unor promisiuni.

Huva îmi trase canistra cu putere. Luă o înghițitură adâncă. Mi-o împinse înapoi în brațe.

--Voi vedea ce pot face.

Spuse rotindu-se pe călcâie.

Observ că umbră a crescut. Războinica de Șaha s-a apropiat mai mult.
Mă atinge pe umăr.

--Haide. Acum.

Dau din cap și o urmez.

#04.01.2018