O Domnie Însângerată (completă)

Crede că ce-i din apă și arde

Își apropie brațele de tâmplele mele. Oricât de mult m-aș fi pregătit răcoarea degetelor palide îmi trasase șiroaie de sudoare pe șira spinării. Mirosea atât de tare a miere și mucegai încât reușea să îmi întoarcă pe dos stomacul ce fierbea în acid și mă tormenta de când mă trezisem din lipsa mâncării.

--Primește copilă darul Mai Marilor.

Îmi dezlpiește buzele cu două degete încă umede de apa dulceagă din care se ridicase preoteasa în întâmpinarea mea. Îmi desfac maxilarul, închizându-mi, ușă după ușă orice gând ce mi s-ar putea citi în privire.

Îmi înfundă bucata de carne în gură. Crap, pare să fie după textură și gustul de apă stătută, însă a mlaștină miroase întreg templul.

--Ce fel de ofrande ai adus înaintea zeului?

Îmi ochește brațele goale. Nu intri în templu fără un scop, iar cel mai evident care e dacă nu cel de sacrificiu?

Panglicele albastre, purpurii, împletite printre cosițele ei umede îi stăteau lipite de obrajii supți și de umerii aplecați înanite.

--Alta e misiunea cu care am pășit pe dalele Lui.

Apleacă capul, doar puțin, bărbia pătrățoasă îi atinge pieptul sticlos.

--Într-adevăr. Care este aceasta?

Le simt pe celelalte preotese cum ne privesc. Nu ne aud, sunt mult prea departe pentru asta, iar nici binecuvântările lui Obusus nu sunt atât de binevoitoare îcât să le dea super auz. Ne văd. E de ajuns. Tot ce contează e să ajung la preoteasa șefă. Impactul cel mai puternic are loc când lovești în centru. Dacă vrei să fi luat în seamă dute după cel mai puternic și mai mare. Vei fi observată cu sigurantă.

--Oh, soră, ajută-mă.

Mă las într-un genunchi și îi cuprind încheietura. O trag după mine. Se apleacă brusc, după smucitura mea.

--Căci suntem surori. Tu și eu! Și voi!

Nu se mai prefac că nu sunt conștiente de prezența noastră. Am strigat în templu. Asts nu se face. Le văd din periferia ochiilor cum se apropiu. Părăsesc bazinele de apă și se închid, treptat într-un cerc în jurul nostru.

--Am fost și eu binecuvântată de Obusus! Din pântecul meu a luat ființă-

--Cine ești tu? Ce cauți aici?

--Cum îndrăznești! Calomnie! Să se numească binecuvântată!

Îmi trec podul palmei pe sub ploape. Îmi linsesem în treacăt vârfurile degetelor, iar acum le trecusem pe sub ochi. Nimic mai convingător decât puțină smiorcăială.

--Nu! Nu, vă rog. Nu dați și voi în mine! Ajutați-mă! Mi-au luat bebelușul! Ahhhh!

Ducele de Duvnir era un amator de teatru. Am văzut destule piese proaste la viața mea cât să am material pentru scena asta. Mă aduseră într-o cameră. Rămăseseră, din tot acel grup doar trei. Celelalte au fost risipite înapoi la treburile lor.

--Îți voi pune o întrebare. Dacă răspunzi greșit ne îmi voi lua dreptul ca înaltă preoteasă a acestui templu să îți tai beregata pentru infamia pe care ai adus-o numelui zeului mințind și aducându-l în negura nimiciției tale.

Femeia de dinaintea mea mă cuprinse de umăr, iar cât timp vorbi mă fixase pe scaunul cu spătar tapițat. De cum termină întinse brațul după paloșul cu lama lungă pe care îl ținea o alta din spatele ei, pe două brațe întinse.

Dau din cap și îmi șterg mucii cu mâneca. Ne vom înțelege numai bine.

--Dar mai întâi, vreau să îmi areți ceafa.

--Da. Desigur, Luați, Uitați-vă.

Nu știam după ce se uita deși puteam bănui. Mușcături de bahir.

Are degetele reci și ude, iar un iz de sare îi atârnă pe încheietura vânătă de vene pulsânde sub o piele crispată.

Se retrage și mă privește pentru câteva clipite bune. Nu-mi idc privirea mai sus de bărbia ei. Orice încercare de control a situației din partea mea va fi văzută ca suspectă.

--Pe cine ți-a spus să o protejezi cu prețul vieții tale? În numele căreia primeai binecuvântarea?

În numele oricărui zeu existent în acest cosmos: ce naiba. Dintre toate întrebările, posibile și imposibile, alege să îmi adreseze cea mai vagă și fără niciun sens.

--Nu ști?

--Stați.

Își răsucește încheietura mâinii pe mâner. Înghit în sec. Uitasem să respir. Controlează-te. Haide.

După felul în care a frazat-o trebuie să fie vorba despre o femeie, sau cel puțin cineva de sex feminin.

--Mintea îmi e nespus de înfierbântată. Nu pot crede ceea ce mi se spune. Nu îmi aduc aminte atât de bine aminte. Îmi puteți- nu, vă rog.

--Ascultă,

O făceam, pe cuvânt. Avea lama sub bărbia mea, împinsă chiar în josul mărului lui adam, destul de rece și destul de multă presiune exercitase asupra ei cât să se facă impusă.

--Spune-i numele. Nu e greu. Haide. E ceea ce ne șoptește când ne ia de lângă ale noastre, e ceea ce spune când îi călărim poala. Spune.

O să-mi sfârtece pielea și tot ce cuprinde învelișul ei, iar e nu voi avea cum să o opresc pentru că am lăsat-o să se aproprie mult prea mult. Nu e prima dată când fac o asemenea greșeală, însă ar putea fi ultima mea oară, iar conștientizarea fricii e cea care îmi face focul din burtă să explodeze.

Bahhh