O Domnie Însângerată (completă)

2. Nunta regală

Dimineața venise prea repede. Copertina patului fusese trasă cu putere. Raze de lumină îmi despicaseră retina în două. Clipisem des.

Din câteva mișcări eram în picioare.
O față ridată, reflectată în valingul din poala ei, își trase buzele într-o încruntare:

--Văd că erați trează?

Vocea era acră, răgușită și ușor enervată la situația de față. Venea din partea cealaltă a camerei.

Mă ridicasem în două picioare. Îi întinsem servitoarei de pe jos brațul. Dăduse din cap scuzabil. Se ridicase de una singură înapoi în picioare.

Cea cu valingul plin intră mai departe în camera mea. Nu știu ce era cu tonul surprins. Se comporta de parcă era prima oară când atacasem o servitoare în somn.

--Ah, bună dimineața, v-ați trezit!

--Elena, ce? Las-o!

De parcă eram un câine.
Îmi retrasem brațul, de sub pieptul servitoarei ce mă trezise, îmi trasem și cealaltă mână de sub bărbia ei, punând cuțitul înapoi sub pernă.

--Trebuia să bați la ușă.

Spusesem, ceva ce știa deja, dar dacă nu era cuvântul mamei nimeni nu-l lua în serios.

Celelalte servitoare sosiseră în scurt timp. Le auzeam ecoul pașilor pe marmura coridoarelor. Nu mai aveam somn, dar îmi păstram liniștea de scurtă durată, încercând să o savurez. Nicicând căldura patului nu a fost mai de dorit, ca acum când știam ce zi mă așteapta în față.

Ușa camerei se deschise cu putere, trântindu-se de pereții de piatră, iar eu răsuflasem în disperare.
Prima servitoare se oprise brusc din drum, cea din spate se trântise în ea, apă se împrăștie pe podea.

Știam ce vedeau servitoarele când mă priveau.
Le era oglindit în ochii larg deschiși, în mișcările sacadate, în ochii aplecați.

O fată de cam nouăsprezece ani, în cămașă de noapte albă, cu părul răvășit, căzând în cârlionți sălbatici, cu fața picurată de pistrui, cu ochi reci de gheață capabilă să-și facă drum prin ele spre ieșire cu doar un cuțit ascuns sub pernă. Nu vedeau în mine o fată îmbujorată, în ajunul nunții sale, ci moștenitoarea Duvnir.
Letală și eficace.

Familia mea nu s-a menținut atât de mult timp în vârful puterii din Vinegra, din întâmplare. Într-o lume condusă de bahiri, oamenii trebuiau să fie cu doi pași înainte.

Lidia, slujnica favorită a mamei, sparse liniștea. Ținea cu o mână ușa larg deschisă, pentru ca o altă slujnică să intre cu cele trebuincioase pentru baia mea.

--Eu, de ziua nunţii mele, mă trezisem mai devreme decât cocoşii. Soarele mă prinse toată gătită si aranjată-

Lidia vorbise în timp ce făcea pregătirile necesare. Îşi suflecase mânecile până pe sub coate. Haina de in alb spălăcit se strângea dezvelind piele bronzată şi muncită. Pieptul si şorțul îi erau ude cu picăturile de apă împroșcate mai înainte. Lidia îşi continuase povestea netulburată, celelalte trezindu-se din stupoare, îi urmară exemplul.

--Săraca mea mamă, mă găsise cu obrajii pătați de ruj și rochia luată pe dos!

Râsete.

--Domnişoară Elena, nu e locul nostru, dar...

Mi-am tras cămașa de noapte peste cap și mi-am făcut drum spre cada pe jumătate umplută cu apă.

Lidia voia neapărat să mă întrebe dacă am idee de ceea ce s-ar putea petrece în noaptea nunții. Le auzisem ieri șușotind pe holuri despre asta. Nu știu unde au slujit în tot acest timp de au impresia că o noapte a nunții mă va speria. Însă, în fapt, spunea mai multe despre cât de speriate erau de viitorul meu soț.