DANGER [REINTERPRETARE]

capitolul 8 Morala parintilor

Imi urăsc viata.

Chiar atunci când mi-am recăpătat libertatea, mi-a fost înca o dată luată, de data aceasta de părintii mei.

Crezând că am scăpat, ceva trebuia să se întâmple, ca de exemplu să fiu prinsă de părintii mei. Jur, am o problemă, aceea de a nu fi capabilă să mă ascund. Prima oară, Justin m-a văzut, iar acum părintii mei au aflat că m-am strecurat afară.

Imi. Urăsc. Viata.

Şi ei bine, cred că acum întelegi ce s-a întâmpla, aşa că, să o zic mai pe scurt, sunt într-un mare rahat.

"Unde ai fost tânără domnişoară?"

Aceste cuvinte îmi răsunau puternic în urechi, provocându-i stomacului meu o mare durere. Inchizându-mi ochii, am încercat să mă liniştesc. Deschizând un ochi, i-am văzut pe părintii mei care stăteau pe canapea, încă purtând hainele lor de noapte.

In interiorul meu, mi-am dat una. "Eu, ei bine," M-am oprit. "Vedeti voi.. Este o poveste chuar foarte amuzantă." Am chicotit usor, încercând să-i calmez, dar se pare că nu am reuşit.

Imediat, ochii lor s-au mărit, observându-se furia din ei. "Oh?" Mama mea şi-a ridicat o sprânceană. "Lămureşte-ne." Şi-a împreunat degetele, aşezându-le peste picioare.

Mi-am muşcat buza, gândindu-mă lao minciună destul de bună pe care as putea să le-o zic. Nu e ca şi cum aş putea să le spun adevarul. As ji moarta in mai putin de cinci secunde dacă le-aş spune. Pe lângă asta, am promis că nu voi zice nimic. "Am fost acasă la daiana.

" Fata mamei mele s-a calmat putin, amintindu- şi însă să mă privească furioasă. "Şi ce ai facut la Daiana în miilocul nopti?" A insistat.

Mi-am lins buzele. "A avut nevoie de un prieten cu care să vorbească, mamă. Iubitul ei s-a despărtit de ea si avea nevoie de mine."

Nu este o minciună chiar foarte rea. Să vedem dacă mă crede.

"Inteleg." Si-a plimbat o mână prin păr. "Dar de când are Daiana prieten?"

De acum o lună. Doar că voi nu ati avut ocazia sa-l vedeti. Daiana planuise ca voi toti să-l întâlniti, dar el sa despărtit de ea inainte de asta,"

Jur, ar trebui să câştig un Grammy pentru asta. Sunt pur şi simplu prea bună.

"Şi de ce nu putea să aştepte până dimineata?Inteleg că e o prietenă,"

"Cea mai bună prietenă." Am corectat-o.

Şi-a dat ochii peste cap. "Inteleg că este prietena ta cea mai bună, dar să pleci de acasă în mijlocul nopt?Cât de neglijentă ai putut să fii, Geanina?Te-am educat mai bine de atât."

A dat din cap, in semn de dezamagire.

"Puteai să fi răpită sau chiar mai rău," Mama mea si-a aruncat mâinile in aer "Omorâtă!" A tipat.

Mamă,"Am oftat."Daiana locuieste doar la câteva blocuri de aici. Nu e ca şi cum locuieşte într-o altă parte a orasului. Şi oricum, am alergat. Aşa că, nu ar fi fost nici macar o sansa ca cineva sa ma rapeasca, chiar dacă arfi vrut."

A dat din cap, realizând că am dreptate, dar în acelasi timp ca nu am.

"Te-am crescut mai bine de atat.Te-am invatat bunele maniere.In ce mod crezi că plecând de acasă în mijlocul noptii fară să ne spui nimic sau nici macar sa ne laşi un bilet ?!

"Am oftat."

Tot ce voiam era să mă duc în pat şi să uit toată noaptea asta, dar bineînteles că parintii mei trebuiau sa-mi tina acest discurs despre care oricum nu mă interesa.

"Ştiu, mamă, şi imi pare rău."Am insistat, închizându-mi ochii

"Nu este de ajuns, Geanina. Ai fi putut să mori in seara asta si toate astea din cauza că ai fost neglijentă."

Am dat din cap.

"Promit că nu se va mai întâmpla."I-am spus disperată.Stiam unde se va ajunge si chiar nuu voiam ca acel lucru să se întâmple.

Oh, ştim că nu vei mai face asta." A spus tatăl meu, ridicându-se de pe canapea.

"Pentru că eşti pedepsită pentru o săptămână"

Nu îmi venea să cred ce tocmai auzisem Adică, ştiam sigur că voi avea probleme, dar sa fiu pedepsită? Pentru o săptămână?

"Poftim?" Am tipat şocată. "Asta nu e corect."

"Ba da, este." A spus mama mea. "Ar trebui să fii recunoscătoare că am fost indulgenti datorită situatiei. Putea să fie o lună."

Am oftat. "Asta nu e corect!" Mi-am bătut piciorut de podea .

Nu-mi păsa dacă actionam ca un bebelus din acest punct de vedere. Nu-mi mai pasa. Dându-mi ochii peste cap, am oftat înainte să mă întorc, să urc scările şi să intru in camera mea.

Si iată-mă aici. Blocată în camera mea.

Dintr-o dată, telefonul mi-a vibrat şi capul meu a tresărit, uitându-mă să văd cine e.

M-am uitat spre tavan, închizându-mi ochii. Multumesc, Doamne." Am murmurat înainte să-mi iau telefonul, deschizandu-l şi sperând să fie Daiana cea care mă sună, dar spre dezamăgirea mea, un număr necunoscut a apărut.

Oftând, am deschis mesajul.

De la: Necunoscut

"Cum a mers? -Jimin"

El tocmai mi-a trimis un mesaj? Unde în lumea asta...?

Care: vierme
"Ce vrei să spui?

Am zâmbit la numele pe care i-l dădusem în lista mea de contacte.

Căteva secunde mai târziu telefonul meu a vibrat

De la: Jimin

"Cu părintii tăi? S-au supărat?"

Către: Vierme O săptămână de pedeapsă

De la: Jimin Ouch, mi pare räu"

Către: Vierme "Da, da."

De la: Jimin "Deci.."

Către: Vierme

"?"

De la: Jimin

"Pregătită să încalci din nou regulile?"

Mi-am încruntat fruntea, încercând să-mi dau seama dacă vorbea serios sau doar îsi bătea joc de mine.

Către: Vierme "Depinde despre ce este vorba."

De la: Jimin "Uită-te pe fereastră, bau."

Mi-am adus sprâncenele într-o singură linie, confuză. Lăsându-mi telefonul jos, m-am dus usor către fereastră.Când am deschis-o si m-am uitat afară, era el care stătea sprijinit de masina lui.

Când s-a uitat în sus si a văzut că l-am observat, a rânjit.

Mi-am dat ochii peste cap, ducându-mă înapoi la telefonul meu si deschizându-l pentru a vorbi din nou cu el. E foarte hilar cum numele lui din contactele mele se potriveşte situatiei.

Către: Vierme

"Dacă părinti mei te văd, ştii că esti mort, nu?"

De la: Jimin

"Dacă mi-aş fi făcut griji de ce ar putea lumea să creadă, nu as mai fi aici. In schimb, nu erai tu cea care voia să-si trăiască viata si toate cele? Demonstrează asta. Arată-m ce poti, baby."

Obrajii mei au prins o altă culoare când am väzut cum m-a numit.

Am zâmbit în timp ce citeam mesajul. Dacă crede măcar pentru o secundă că nu sunt ceea ce zic, are o altă problemă. Luându-mi geaca, m-am dus către fereastră, deschizând- o şi punându-mi picioarele peste. Alunecând uşor pe balustrada balconului, am atins pământul fiind încă întreagă. Aranjându-mi hainele, m-am îndreptat spre Jimin.

Am rânjit. "Ce spuneai?

To be continued....

XOXO GEANINA ❤