DANGER [REINTERPRETARE]

Cap 38 Planul si surpriza neplacuta.

Din punctul de vedere al lui Geanina.

De la: Jimin

Te iubesc.

M-am holbat la telefonul meu, fiind foarte uimită în momentul în care am văzut literele care străluceau pe ecranul din fata mea.

Aş minti dacă aş spune că m-aş fi aşteptat ca el să facă asta pentru că adevărul este că, nu m-aş fi aşteptat.

De obicei când ne certăm, tipăm unul la celălalt sau ne comportăm aşa cum am făcut-o mai devreme şi apoi plecăm unul de lângă celălalt pentru a ne calma.

Dar de data asta, nu credeam că va face el vreun efort.

Prin modul în care s-a comportat în ultima vreme, m-a făcut să mă gândesc că şansele ca relatia noastră să meargă sunt foarte mici.

Dar cred că am gresit. 

Muşcându-mi buza, mi-am simtit stomacul tresărind.

O parte din mine voia să-i răspund în acelaşi mod şi lucrurile să revină aşa cum erau înainte.

Până să ne certăm, înainte ca totul să se distrugă.

Dar o altă parte din mine tipa şi-mi spunea să nu fac asta. Să-l las să sufere pentru că m-a rănit din nou, când mi-a promis că nu o va mai face.

Mi-am inchis puternic ochii.

De ce trebuia el să fie atât de dificil? De ce nu putea să fie şi el ca orice iubit normal, grijului şi întelegător?

Am oftat în sinea mea.

Ştiu de ce.

Pentru că el e Park Jimin şi el vrea ca relatia noastră sa fie în orice fel, dar nu normal.

Luând o gură mare de aer, am decis să-i  răspund la mesaj.

Către: Jimin

Şi eu.

Muşcându-mi buza, am apasat le butonul de trimitere, văzând că pe ecranul meu au apărut cuvintele: mesaj trimis.

Punându-mi telefonul la loc în pantaloni, am continuat să merg pe hol, spre clasă.

Din punctul de vedere al lui Jimin:

De la: Baby

Şi eu.

Cuvintele străluceau pe ecranul iPhone-ului meu, tachinându-mă parcă pentru greşeala pe care am făcut-o mai devreme.

Speram că, cuvintele mele să facă lucrurile să meargă mai bine astfel încât ea să-şi dea seama că mie chiar îmi părea rău, dar se pare să m-am înşelat.

Nu mai voia să aibă vreo treabă cu mine în acest moment si să fiu sincer, nu o învinovățesc.

Am stricat lucrurile. Foarte tare.

 "Hei, omule, eşti bine?" Yoongi m-a intrebat  timp ce s-a aşezat pe canapea lângă mine.

Am dat pur şi simplu din umeri. "Este supărată pe mine. Ca de obicei." zâmbit uşor.

Yoongi, oricum, nu a fost foarte atent. În schimb, a dat din cap spre mine. "Tii foarte mult la fata aia, mai mult decât ai tinut la cineva până acum, şi totuşi, găseşti un mod să strici lucrurile."

Mi-am dus buzele într-o singură linie, ştiind că are dreptate, dar eu fiind foarte încăpătânat, nu voiam sa ii dau dreptate "nu pot să mă controlez." Am şoptit.