DANGER [REINTERPRETARE]

cap 28 Imi pare rau ...

Din punctul de vedere al lui Jimin:

Pe întregul drum, în maşină a fost linişte. Jin nu a vorbit deloc, uitându-se la Geanina, care nu îşi lua privirea de pe sticla geamului si care tremura din cauza aerului rece deoarece avea pe ea doar jacheta pe care eu i-am dat-o eu si pantaloni.

Am gemut, strângând din dinti. Doar gândul că Minho a pus mâinile pe ea mă facea Sa innebunesc.

Nu trebuia să o las niciodată să se urce in maşina aia.

Nu trebuia să o enervez atât de tare.

Trebuia doar sa-i spun adevarul despre Sana.

Am strans chiar mai puternic de volan, in ciuda corpului meu care radia de durere. Probabil că l-am bătut pe Minho, dar mi-a provocat şi el la rândul lui câteva răni.

Jin s-a uitat la mine, privindu-mă neliniştit.

Am dat pur şi simplu din cap, încercând să nu mă enervez prea tare.

Tot la ce puteam să mă gândesc era să-l omor pe idiotul ăla, să-l fac să plătească pentru tot ce i-a făcut lui Geanina. Aş fi putut să fac asta, dar nu după ce ea m-a rugat să n-o fac. Era speriată, dezbrăcată, rănită şi disperată de a pleca de acolo şi nu puteam să o supăr si mai mult .

Luând coltul, mi-a luat câteva minute înainte să ajung în fata casei mele. Am oprit maşina, lăsăndu-mi capul pe scaunul din piele .

Jin s-a uiat la mine încă o singură dată înainte ca, cu o singură aprobare din cap şi cu o lovire uşoare pe umar, sa deschida uşa de la maşină şi să iasă afară. Inchizând-o, a dispărut rapid în întuneric.

Am tăcut din gură, fără să ştiu ce aş putea să zic în acest moment.

Am auzit un oftat din spate, dar am decis să-l ignor.

Voiam doar să-mi închid ochii şi să dispar pentru totdeauna. Poate că aşa totul ar reveni la normal şi Geanina nu ar mai fii rănită.

După câteva minute, am decis că ar fi bine să spun ceva, orice... Doar să rup tăcerea. "Vrei să mergi acasă sau..?

Am aşteptat un răspuns.

" Nu." Geanina a murmurat uşor. "Nu pot să-i las pe părintii mei să mă vadă aşa." A soptit.

Am dat din cap, lăsându-mă în jos şi scotând cheile din contact. Deschizând uşa maşinii, am închis-o la loc înainte de a mă îndrepta spre partea unde stătea Geanina. Apăsând pe mâner, m-am lăsat la acelaşi nivel cu Geanina. I-am mângâiat uşor obrajii, înainte de a-mi înfăşura mâinile în jurul picioarelor ei, ridicand-o Şi inchizand uşa cu piciorul, îndreptându-mă spre uşa de la intrare.

Spre norocul meu, era deja deschisă. Intrând înăuntru, am urcat rapid scările, fără să mă deranjez să văd dacă băietii erau aici sau nu .

Mergând pe hol, am dechis uşa de la camera mea înainte de a intra înăuntru, aşezând-o pe Geanina pe patul meu. M-am uitat la ea înainte de a ofta şi de a mă îndrepta spre uşă pentru a o închide.

Din punctul de vedere al lui Geanina:

M-am uitat cum Jimin a închis uşa, lăsându-ne astfel singuri. Am gemut, lingându-mi buzele.

Intreg corpul meu era lovit, iar eu aveam o puternică durere de cap.

Seara asta a fost ceva ce nu aş putea să descriu in cuvinte ....Pur şi simplu nu puteam să cred că mi s-a întamplat aşa ceva, dar eram fericită că totul s-a terminat.