DANGER [REINTERPRETARE]

cap 27 Nu face asta!

Din punctul de vedere al lui Geanina:

Mi-am simtit stomacul tresărind odată ce mi-am dat seama că voi fi obligată să fac ceva ce nu mi-as dori.

Nu numai că eram legată de pat dar el nici macar nu avea de gand sa se opreasca, indiferent de câte de multe ori l-am implorat.

El pur şi simplu a continuat să facă ce voia, făcându-mă să plâng mai puternic.

Mă simteam neajutorată, mă simteam murdară... Mă simteam dezgustată.

Voiam doar să se grăbească şi să termine mai repede. Mă omora şi mai mult pe dinăuntru să ştiu că nu puteam să fac nimic în privinta asta, doar să stau acolo şi să-l privesc.

Mi-am inchis ochil strans in momentul în care am simtit că a început să tragă de marginea pantalonilor mei. Am tipat încă o dată, făcând orice pentru a-l distrage din ce avea de gând să facă.

In schimb, ce a făcut Minho a fost să îşi pună mâna peste gura mea pentru a-mi bloca tipetele.

"Te rog..." Am plâns

Am început să mă mişc, încercând să-l lovesc în locul unde l-ar durea mai mult, făcând orice pentru a câstiga mai mult timp.

"Curvă idioată, opreşte-te din a te mai mişca!" A gemut, împingându-se mai tare peste corpul meu, făcându-mă să gem de durere.

Am început să tip chiar mai tare sub strânsoarea lui, sperând ca acest coşmar să se termine.

Minho a rânjit, dând din cap. "Nu te înveti minte, nu-i aşa, baby?" A oftat în bătaie de joc. "Am de gând să ti-o trag atât de tare şi nu e nimic ce tu ai putea să faci în legătură cu asta." A zâmbit, înainte de a se lăsa în jos şi de a-şi apăsa buzele pe gâtul meu.

Am început să tremur speriată. Mi-am deschis gura pentru a zice ceva atunci când uşa s-a deschis şi imediat am început să tremur şi mai tare, speriată de cine ar putea să fie la usă.

"Ai exact trei secunde să te dai de pe ea înainte să-ti zbor capul." O voce familiară s-a auzit puternic în urechile mele.

Minho şi-a luat buzele de pe gâtul meu, gemând uşor.

"Cine dracu a zis că poti să întrerupi?"

Oricine ar fi fost la uşa, a chicotit. "Nu cred că întelegi, Minho."

"Nu cred că tu întelegi." Minho a spus. "Sunt ocupat."

Fără niciun alt cuvânt, o împuşcătura s-a auzit, un glont aterizând chiar aproape de capul meu. Am tresărit.

"Ce dracu?!" Minho s-a dat de pe mine, întorcându-se pentru a se uita la uşa, oferindu-mi o viziune clară pentru a-l vedea pe Jimin care stătea acolo, cu o privire de pură ură pe fata lui.