DANGER [REINTERPRETARE]

Cap 16 Aproape prinsi

Din punctul de vedere al lui Geanina:

Câteva ore au trecut şi nici eu, nici Jimin nu am zis nimic. Cred că era foarte greu, sau Jimin era prea jenat. în schimb, doar am stat acolo holbându-ne la ecranul televizorului.

M-am întors pentru a mă uita la Jimin, care era întins pe patul meu, coasta lui fiind bandajată, ochii lui fixati pe televizor.

Am oftat, uitându-mă în altă parte.

Daca te intrebi de ce statea acolo tacut şi de ce nu s-a dus acasă, el nu putea să plece în starea în care era, deoarece ar putea să înceapă să sângereze în orice moment.

Era prea riscant.

Căscând, mi-am încruntat fruntea. Uitându-mă la ceas, am văzut ca era 23:45. Mă întrebam de ce eram atât de obosită Uitându-mă la mine, am realizat că eram încă în blugi şi în tricou. Ridicându-mă din pat, m-am îndreptat spre dulapul meu, uitându-mă prin hainele mele, înainte să-mi găsesc pijamalele. Luându-le, mi-am închis sertarul, îndreptându-mă spre baie şi închizând uşa, ignorând ochii lui Jimin care erau fixati pe mine.

Odată ce mi-am dat jos hainele si le-am aruncat în coşul cu rufe, mi-am pus pijamalele pe mine, aranjandu-mi parul într-un coc si ieşind din baie.

Imediat, ochii lui Jimin m-au privit.

L-am ignorat, ieşind din cameră, îndreptându-mă spre cea care era a lui Seby. "Hei Seb, ai terminat cu jocurile video? "

A pus pauză, înainte să se întoarcă spre mine. "Incă câteva minute, te rog." Se uita îngrijorat.

Am oftat. "în regulă, dar doar încă cinci minute. Nu pot să las ca mama şi tata să vină şi să te vadă jucându-te." L-am avertizat.

"Promit." Şi-a pus mâinile pe telecomandă, dând drumul la joc.

Am dat din cap, râzând. Ieşind afară din camera lui, cand voiam sa ma duc in camera mea, m-am lovit de cineva. Uitându-mă în sus, l-am văzut pe Jimin.

Am respirat. "Doamne, Jimin." Mi-am lins buzele. "M-ai speriat."

"Scuze." A răspuns plictisit. "Voiam să-mi iau un pahar cu apă."

"Ti-l voi aduce eu." M-am îndreptat spre bucătărie, de unde am luat un pahar, pe care l-am umplut cu apă, înainte să mă duc inapoi in camera.

Văzându-l pe Jimin întins pe pat, m-am dus spre el, dându-i paharul.

 "Multumesc."

"Nicio problemă." Mi-am dus câteva şuvite de păr după ureche, iar atunci când voiam să mă pun pe marginea patului, vocea lui m-a oprit.

" Vino aici." A murmurat, punând paharul pe un suport.

Mi-am încruntat fruntea. "Poftim?"

Şi-a lins buzele, uitându-se în ochii mei. "Am spus să vii aici." A arătat spre locul de lângă el.

Mi-am muşcat buza, gândindu-mă ce ar trebui să fac.

A oftat. "Eşti încă supărată pentru ce am zis mai devreme?" Se uita atent la mine.

Am dat din cap. "Nu, am trecut peste asta." Am mintit. Nu uitasem. Adică, tot ce voiam să fac era să-l ajut şi el are tupeul să mă numească cuvântul cu 'p?

"Atunci vino lângă mine." A murmurat.

Mi-am muşcat interiorul obrazului, ducându-mă spre el şi punând lângă el, doar la câtiva centimetri distantă.