Cap22 Chelnerita

448 33 3
                                    

Park Jimin tocmai a zis că mă place sau îmi pierd mintile?Cu sigurantă asta e. Probabil este din cauza lipsei de mancare din corpul meu.

Nu-i aşa?

Era doar un singur mod prin care puteam să aflu.

"Aşteaptă."Am dat din cap, făcând urn pas înapoi."Tocmai ai spus ca mă placi? M-am holbat la el.

A chicotit, uitându-se în altă parte. "Ei bine... Nu am spus în totalitate asta, dar am afirmat, nu?" Si-a frecat gâtul,evitându-mi ochii.

"Aww." Am râs. "Cât de drăgut." L-am tras de obraz .

Mi-a dat mâna la o parte. "Nu face asta." A murmurat.

Am rânjit. "Cine ar fi ştiut că Park Jimin are sentimente?" Am spus asta cu o voce de bebeluş, chicotind odată ce Jimin sa uitat la mine.

" Taci din gură."A murmurat, muşcându-şi buza de jos."Poate ca par a fi fara sentimente, dar nici chiar aşa."

"Hei." Mi-am ridicat mâinile. "Niciodată nu am spus asta."

Sa gândit la asta, înainte de a ofta. "Adevărat." A murmurat, plimbându-si mâinile prin păr.

"Ei bine," Mi-am luat o altă pozitie."Şi mie îmi place de tine."I-am şoptit, înainte de a îi săruta gentil buzele şi de a începe să merg.

"Unde te duci?" A strigat după mine.

"La maşină. Mi-e foame!"Punând accent pe cuvântul 'foame', mi-am continuat drumul spre masină.

Câteva secunde mai târziu, am auzit sunetul frunzelor si înainte de a avea sansa de a ma intoarce sa ma uit dupa Jimin, mainile lui mi-au înconjurat talia, trăgându-mă mai aproape de el.

"Hei, babe." Mi-a soptit în ureche.

"M-ai speriat." Am spus, înainte de a îl lua de mână şi de a continua să merg.

A chicotit. "Obişnuieste-te, babe." Şi-alipit buzele de urechea mea, pupând-o gentil, înainte de a ajunge la maşină şi de a intra înăuntru.

După asta, Jimin a pornit maşina, ajungând rapid pe stradă, îndreptându-se spre locul unde avea de gând să mâncăm.

După câteva minute de linişte, m-am mişcat pe scaun.M-am uitat la radio şi apoi la el Muşcându-mi buza, m-am întrebat dacă ar trebui sau nu să pornesc radio-ul .

"Hei, Jimin?"

"Hm?" Sa uitat la mine pentru câteva secunde, înainte de a îşi îndrepta privirea din nou, pe şosea. Scuturându-şi mâinile, si-a pozitionat mâna stângă pe volan, iar cu cealaltă a început să caute în buzunarele de la geaca lui din piele, scotand o tigara, aprinzând-o, înainte de a o pune între buzele lui şi trăgând din ea, maşina umplându-se de fum.

"Pot să pornesc radio-ul?"

A chicotit, trăgând din nou din tigară. "Nu." A deschis fereastra, lăsând fumul să iasă afară.

"De ce nu?"Am spus.

"Pentru că nu îmi place muzica."

Mi-am dat ochii peste cap. "Serios?" Am oftat. Cui nu-i place muzica?

"Mie."Şi-a luat ochii de pe stradă, uitându-se la mine.A chicotit, făcându-mă să-mi apropii sprancenele.

"Ce e asa de amuzant?"

"Nu îti aduci aminte?"S-a uitat la mine cu ochi mari.

"Să-mi aduc aminte ce?"

A chicotit, dând din cap."M-ai întrebat acelaşi lucru în noaptea petrecerii, când te-am luat cu mine." A spus amuzat.

DANGER [REINTERPRETARE]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum