DANGER [REINTERPRETARE]

Cap 20 primul or...m

Din punctul de vedere al lui Geanina:

Din momentul în care doamna Kang a inceput sa vorbeasca despre chesti cum ar fii geometria, nu aveam ce să fac, decât să mă gândesc la fata lui Jimin după ce i-am zis ce i-am zis. Era epică. Adică, ar fi trebuit să-l vedeti, arăta foarte ciudat.

Dacă aş fi putut să-i fac o poză atunci..

Oh, aşteapta, chiar daca aş fii vrut sa fac asta, nu aş fi putut pentru că telefonul meu este la mama, multumită lui Jimin.

Acum mă gândesc la asta, totul merge prost în viata mea în ultima lună din cauza lui.

Ducându-mi părul de pe frunte în spate, mi-am părăsit gândurile, când am simtit o minge din hârtie lovindu-mi capul. Incruntându-mi sprâncenele, m-am întors văzând-o pe Daiana zâmbind. "Ce dracu?" Am murmurat.

"Scuze." A şoptit. "Nu voiam să-ti lovesc capul. Tinta mea era mâna ta..." Şi-a muşcat inocent buza de jos.

Mi-am dat ochii peste cap, aplecându-mă să iau hârtia. Ridicându-mă, am desfăcut-o, citind cuvintele scrise pe hârtie.

E adevărat?

 
Uitându-mă la ea confuză, mi-am desfăcut stiloul, scriindu-i un răspuns, întrebând-o la ce se referă, înainte de a o împacheta la loc si ai arunca-o in ea.

Prinzând-o, a deschis-o, scriind un răspuns şi aruncând hârtia înapoi.

Când am deschis-o, am început să citesc.

Că îl cunoşti pe Danger?

Am înghitit în sec, odată ce am citit cuvintele.

I-am scris înapoi, spunându-ică nu ştiu despre ce vorbeşte, inainte de a ma preface interesată de cuvintele pe care doamna Kang le scria pe tablă.

Am auzit un zgomot pe banca mea, tresarind. Lasandu-ma in jos, am luat hârtia, deschizând-o.

Nu te preface, Geanina. Stii despre ce vorbesc.

M-am întors pentru a mă uita la ea, scuturându-mi mâna pentru a-i capta atentia. Odată ce am făcut asta, am arătat spre hârtie, făcând-o să înteleagă ca eu chiar nu stiam despre ce vorbeste.

Şi-a dat ochii peste cap, privindu-mă ciudat. Doar când a vrut să vorbească, doamna Kang a întrerupt-o.

"E ceva ce voi două domnişoarelor ati dori să împărtăşiti cu toată clasa?" M-am întors, văzând-o pe doamna Kang care se uita la noi ciudat.

"Nu." M-am aşezat mai bine pe scaun.

"îmi pare rău." Daiana şi-a cerut scuze.

Am chicotit, dând din cap. Ea era mereu cea pe care nu o interesa ce zicea lumea sau ce credea.

In restul minutelor, am rămas tăcute, nevrând ca doamna Kang să se enerveze pentru că amândouă ştiam că vom primi detentie şi ăsta era singurul lucru de care aveam nevoie acum.

Când clopotelul a sunat, am cântat 'Aleluia' în capul meu. Nu mai puteam aştepta să mă duc să mănânc ceva. Sunt atât de înfometată Aruncându-mi caietul în geantă, am deschis uşa, dar am fost oprită de Daiana.

Nu va renunta la asta.

"Ce este, Daiana?" Am oftat, uitându-mă la ea.

"Nu mi-ai răspuns niciodată la întrebare." S-a uitat la mine.

"Ba da, ti-am răspuns." M-am abtinut să-nu îmi dau ochii peste cap. De ce nu putea pur şi simplu să treacă peste?

"Nu, nu mi-ai răspuns." A zbierat, dându-şi părul peste umeri. "Te-am întrebat dacă il şti..." S-a oprit, uitându-se să vadă daca mai e cineva prin jur. "Pe Danger."