DANGER [REINTERPRETARE]

41 Inconveniențe.

Din punctul de vedere al lui Geanina:

Iisuse... în ce m-am băgat singură de data asta?

"Ce faci aici?" Am întrebat-o pe Daiana, privirile intense ale părinților mei parcă formând găuri în corpul meu din cauza intensității pe care o trimiteau.

"Am crezut că voi ajunge aici să văd ce faci, dar se pare că tu erai pe drum spre casa mea pentru tema la italiană?" Ea s-a holbat la mine.

"Da..." M-am mişcat uşor. "Am făcut asta, dar nu erai acasă..."

"Au trecut aproape două ore, Geanina." Tatăl meu a spus serios, ducându-şi buzele într-o singură linie. "Poți să ne spui unde ai fost în aceste două ore în care se presupunea că trebuia să-ți faci temele?"

Mi-am simțit gâtul arzând, bătându-mi uşor piciorul de podea, în timp ce stomacul mi-a tresărit de durere. "Eu-"

"Şi nu ne minții." Mama mea a vobit de data asta, tonul din vocea ei fiind unul violent.

Ochii mei s-au întreptat spre Daiana, în timp ce ea stătea pur şi simplu acolo nemişcată. Mi-am încruntat sprâncenele.

Ceva nu era în regulă aici.

"Ce se întâmplă?" Parcă mi-au spus gândurile, fiind confuză de întreaga situație.

Daiana şi-a lins buzele, evitându-mi privirea în timp ce părinții mei au continuat să se holbeze la mine dezamăgiți.

"Spune-ne adevărul, Geanina." Tatăl meu a vorbit din nou. "Şi opreşte-te din a mai încerca să schimbi subiectul."

"Nu încerc să fac asta. Sunt foarte confuză chiar acum..." Am murmurat, uitându-mă în jurul meu. A fost atunci când l-am zărit pe Seby care stătea pe scări, sinceritatea făcându-şi prezenta în ochii lui.

Mi-am încruntat fața, încercând să-mi dau seama ce încercau emoțiile lui să-mi spună. Pentru a face lucrurile mai uşoare, Seby a mimat cuvintele "Jimin' şi 'Daiana' şi imediat mi-am dat seama la ce se referea.

Înghițind în sec, am dat din cap spre Seby, ducându-mi privirea spre Daiana, oferindu- i cea mai bună privirea pe care o aveam, arătându-i că eram dezgustată.

"Geanina... aşteptăm." Tatăl meu a dat din picior nerăbdător.

"De ce ar trebui să vă spun ceva?" M-am uitat la el . "Sunt sigură că, Daiana v-a spus tot ce trebuia să ştiți."

Capul ei sa ridicat odată ce cuvintele mi-au ieşit pe gură şi mesajul lui Seby. A fost pentru mine clar.

"Geanina-"

"Cum ai putut?" Am spus. "Erai prietena mea cea mai bună!"

"Sunt prietena ta cea mai bună!"

"Nu!" Am ofata în bătaie de joc. "Nu eşti pentru că dacă erai, nu mi-ai fi făcut asta." Am dat din cap. "Imi e silă de tine."