DANGER [REINTERPRETARE]

40 Amintiri.

Ok... habar nu am cum sa incep cu scuzele fiind ca nu am mai postat de 6-7 luni de zile... dar sunt foarte ocupata cu munca,..Scoala etc... nu am timp nici de mine si sincer ..  nu stiu cand va venii urmatorul capitol... cartea va fii lunga dar ..  sper ca o voi termina in vara.

Le multumesc tuturor care mi-au asteptat noul capitol si mi-au scris de fiecare data ..

Asa ca dragii mei sper sa va placa acest capitol facut in 5 ore..  decii mectura placuta.

Din punctul de vedere al lui Jimin:

Probabil am oferit impresia că eram stresat şi că simțeam nevoia să omor pe cineva deoarece Geanina a observat asta imediat ce am intrat în maşină.

"Eşti bine?" A întrebat, îngrijorare şi confuzie fiind în cuvintele ei.

Mi-am încordat maxilarul, încercând să-mi potolesc furia astfel încât să nu mă descarc pe ea. Lingându-mi buzele, am băgat cheile în contact, ieşind din parcare. "Sunt bine."

Din colțul ochiului, puteam s-o văd pe Geanina  mişcându-se confuză, vrând să îmi pună o altă întrebare, dar şi-a muşcat limba, refuzând să mă supere.

Fată bună. M-am gândit fără să-mi dau seama în timp ce am luat-o pe altă stradă, simțindu-mi venele pompând cu venin.

Punându-mi mâna stângă pe volan, o dorinţă m-a cuprins odată ce m-am lăsat de o parte, ducându-mi mâinile spre locul unde se afla singurul lucru pe care mi-l doream în acel moment.

Luând pachetul cu țigări, m-am mutat la loc pe scaun, uitându-mă între pachet şi stradă, asigurându-mă că nu eram destul de stupid astfel încât să mă lovesc de ceva, înainte de a-mi scoate bricheta din jacheta şi de a-mi aprinde țigara.

Am tras puternic din ea, lăsând sentimentul pe care mi-l oferea să mă cuprindă, relaxându-mă. Am gemut liniştit. A trecut ceva vreme de când nu am mai fumat. Lăsând geamul puțin mai în jos din momentul în care am realizat că fumul a invadata maşina, am continuat să conduc.

Geanina s-a uitat atentă la mine. Buzele ei s-au apropiat, sprâncenele ei perfect conturate unindu-se. Arăta ca și cum plănuia ceva.

Oftând, am oprit maşina. "Ce este?" Am spus.

Geanina părea să fie speriată de izbucnirea mea, uitându-se la mine cu ochi mari, "Nimic..."

"Nu mă lua pe mine cu așa ceva." Am murmurat, trăgând din nou din țigară, păstrând pentru un moment fumul în mine, înainte de a-i da drumul afară.

"Eu n-"

"Am spus," Am spus încă o dată, vocea mea fiind serioasă. "Să nu mă iei pe mine cu lucruri de genul ăsta." Ochii mei erau întunecați, privindu-i acum pe ai ei, care erau luminoşi.

Înghițind în sec, şi-a lins buzele. "Eu-doar-" S-a oprit, oftând frustrată. "Pari să fii...-"

"Doar spune-o odată, Geanina." Am spus, încercând să nu-l las pe monstrul din mine să ia controlul asupra mea.

"Pari să fii foarte tensionat, bine? Ca şi cum ceva ar fii în neregulă cu tine." Geanina a spus toate astea foarte repede.

Mi-am apropiat buzele, uitându-mă în gol, observând însă maşinile care treceau pe lângă mine, norii care se mişcau; întunericul fiind foarte aproape să acopere cerul de deasupra noastră.

Aerul parcă a devenit mai gros din momentul în care amintirile mi-au inundat mintea, aducându-mă înapoi la casă, chiar înainte să plec.

"Nu va dura mult până când o să o am pe prietena ta strigându-mi numele pentru mai mult." Suk mi-a şoptit în ureche.