DANGER [REINTERPRETARE]

cap 26 Am gasito

Nici măcar nu am relizat că am adormit, până când să-mi deschid ochii, observând că era aproape ora cinci dimineata.

Aproape uitasem că eram legată de un scaun până când am încercat să mă mişc, spatele meu arcuindu-se. Asta s-a întâmplat până să ma uit în jos şi să văd că nu mai eram legată de un scaun.In schimb, am fost surpinsă să aflu că mă aflam într-un pat.

Cum dracu am ajuns aici?

Mişcandu-ma, m-am uitat la şoldurile mele, observând că erau legate cu o sfoară de pat.

Am oftat de durere, când am simtit sfoara pătrunzând mai putenic în piele. Am gemut, dorindu-mi doar sa ies mai repede de aici.

De ce mi se întâmplă mie mereu chestii de genul ăsta? Dumnezeu mă urăşte chiar atât de mult? Mi-am simtit stomacul tresărind din cauza grijilor care începeau să mă omoare pe dinăuntru. Oare voi ieşi vreodată de aici? Voi muri? Voi fii capabilă să-mi văd părintii măcar pentru o ultimă oară? Voi fii capabilă să-l revăd pe Seby, pe Daiana sau chiar pe Jimin?

Lacrimile şi-au făcut aparitia pe obrajii mei. Dar, nu puteam să le arăt retardatilor ăstora slabiciunea mea .

Intorcăndu-mi capul, am gemut din cauza durerii de la obrajii şi de la gâtul meu, din cauza tăieturilor. Se simtea de parcă aş fi luat foc.Nu m-am putut abtine, aşa că mi-am muşcat buza .

închizându-mi ochii, m-am decis că ar fi mai bine să adorm încă o dată. Poate aşa timpul va trece mult mai repede. in următoarea secundă, m-am calmat. Nu pentru mult timp, deoarece am auzit uşa camerei deschizându-se, un idiot intrând înăuntru cu acelasi râniet pe fata lui .

Dacă nu eram speriată mai înainte, acum eram chiar înspăimântată .

"Uitati cine este trează, băieti." Am auzit aceeaşi voce enervantă. Aceaşi voce care îi apartinea tipului care m-a adus aici de prima dată. Tipul care a jurat că poate să facă ce vrea .

Am gemut puternic.

"Se pare că fata lui Park este pregătită pentru putină distractie. Ce credeti băieti? Credeti că e pregătită?" A rânjit, făcându-mă să mă lupt cu dorinta mea de a îmi da ochii peste cap .

Am tras încă o dată de sfori. "Ia chestiile astea de pe mine." Am spus

A chicotit. "Nu pot să fac asta, baby. Mă voi distra putin cu tine. "Şi-a frecat mâinile în timp ce şi-a lins buzele.

"Hei, HyungSik, ai camera video la tine?" Sa uitat la mine, ochii mei mărindu-se.

Cameră video....? Pentru ce.....? Ce vor sa faca ?

"Da, omule, e chiar aici." M-am întors, văzându-l că tinea camera în mână, având o privire satisfăcută .

Dacă nu aş fi fost legată, l-as fi lovit în fata chiar acolo şi chiar atunci.

Sa întors, ducându-se spre el. "Multumesc, omule." A luat camera de la HungSik.

"Oricând,Minho."

Am înghitit în sec. Minho? Băiatul de la restaurant? Stomacul meu a tresărit. Din această cauză îmi părea atât de familiar. Era tipul cu care Jimin a avut o discutie aprinsă. El a fost cel care l-a înjunghiat pe Jimin.

Si ăsta era motivul pentru care ei m-au răpit. Din această cauză ei ştiau că-l cunosc pe Jimin.

îmi urăsc viata.

"Tu eşti Minho?" Am şoptit parcă pentru mine, dar se pare că am vorbit destul de tare încât el să mă audă, deoarece sa întors spre mine, zămbind.