DANGER [REINTERPRETARE]

cap 29 nu putem face asta!

Amintirile din noaptea trecută continuau să-mi tulbure mintea. Momentul în care am fost obligată să mă trezesc legată de un scaun, unde Minho m-a lovit, unde HyungSik m-a tăiat, unde Minho a îndrăznit să-şi pună mâinile pe mine, toate astea erau prea multe.

Lacrimile mi-au invadat ochii odată ce mi-am adus aminte de aceste lucruri.

Eram mai puternică de atât şi ştiam asta foarte bine. Trebuia să-mi revin pentru binele meu si al tuturor.

Niciodată nu am lăsat pe cineva, în special pe Jimin, să se învinovătească din cauza mea şi nu am de gând ca asta să înceapă de acum .

Niciun idiot nu va ruina asta.

Lăsându-mi privirea în jos, am oftat, adunându-mă şi încercând să mă calmez. Imediat, mi-am terminat duşul, ieşind din apă, înfăşurându-mi un prosop în jurul corpului meu .

Uscându-mă atentă, am tresărit la fiecare rană pe care o atingeam, fiind grijulie pentru a nu apăsa prea tare, înainte de a mă muta către păr.

Ignorând durerea din şolduri, mi-am mutat prosopul pe păr, frecând uşor.

Mi-am privit şoldurile după ce am terminat, simtind o durere în stomac. Erau negre amestecate cu albastru cu o puternică tăietură în jurul lor din cauza sforilor.

Dând din cap, m-am uitat în oglindă, observând că tăietura care era de la obraz pana la gat se oprise din sangerat. Multumesc lui Dumnezeu.

Punându-mi degetele pe tăietură, mi-am muşcat buza în timp ce m-am întors, refuzând să mă mai privesc în oglindă.

Găsind un halat în apropierea uşii, l-am luat, îmbrăcându-mă cu el, după care l-am strâns puternic de corpul meu.

Tocmai când voiam să ies, am auzit voci venind din camera lui Jimin. încruntându-mi sprâncenele, mi-am lăsat urechea peste uşă, fiind curioasă de ce se întampla .

"Nu trebuia s-o las să intre în masina aia." L-am auzit pe Jimin murmurând.

"Nu." Cineva a intervenit. "Nu trebuia să o laşi dar ce e făcut e făcut şi nu poti să schimbi asta, Jimin. Dar ştiu ce poti să faci."

Mi-am muşcat buza, odată ce vocile s-au oprit.

"Te poti asigura că este în regulă şi poti avea grijă de ea pentru că de asta are ea are nevoie acum. Nu are nevoie ca tu să te învinovăteşti din cauza asta. Are nevoie de cineva care să fie acolo pentru ea şi amândoi ştim că acel cineva eşti tu." Am auzit câtiva pasi după care s-au oprit. "Oh si, Jimin?"

Linişte.

"Poate crezi că eşti invincibil, dar toti cedăm la un moment dat." Şi apoi uşa s-a închis.

Mi-am muşcat buza de jos, întelegând la ce se referea acea persoană, apoi am deschis uşor uşa băii, stând în dreptul ei, văzându-l pe Jimin care se uita în jos cu o anumită tristete pe fata lui.

"Are dreptate, ştii tu." Am spus.

Din punctul de vedere al lui Jimin:

Mi-am încruntat sprâncenele, întorcându-mă spre uşa de la baie, zarind-o pe Geanina care stătea acolo cu un halat înfăşurat în jurul corpului ei, părul ei fiind usor ciufulit. In ciuda situatiei în care se afla, încă era foarte frumoasă.

Am păstrat liniştea, holbându-mă la ea.

"Vino aici." Am şoptit.

Şi-a muşcat buza, luând în considerare ce spus, îndreptându-se spre mine.