DANGER [REINTERPRETARE]

capitolul 2 martora la o crima

Daiana a început să mă împingă în toate directiile pe parcursul petrecerii, în timp ce eu mă uitam în fiecare coltişor, în căutarea lui Danger, aşa cum il numeau ei. Numele în sine mă facea să îmi fie frică şi îi provoca stomacului meu o durere.

Nu ştiam ce este cu mine sau poate că nu puteam să explic. Presupun că nervii m-au cuprins şi pentru un moment, mi-am făcut griji în legătură cu viata mea, mai multe griji decât ar fi trebuit să-mi fac. Mi-am făcut mai multe griji din cauza acestui băiat decât mi-am făcut pentru părintii mei.

Acest fapt ar trebui să-ti spună ceva.

Imi pierdeam mintile şi în acest punct, voiam doar să mă îndepărtez de toate astea Capul meu nu ar trebui să fie cu gândul în toate părtile, cu frica de a-l vedea, ar trebui să mă gândesc la părintii mei. Ce ar fi dacă ei părăsesc casa pentru a mă căuta şi mă găsesc aici? Dacă... Oh, de ce dracu mă mai îngrijorez? Părintii mei sunt ultimele mele griji.

Luându-mi mâna de pe a lui Daiana, am asteptat până când s-a întors spre mine. "Trebuie să mai şi respir, Daiana." I-am spus.  "Nu am venit aici doar să mă plimb. Am venit aici să mă distrez şi dacă tot ce facem este să fugim de toate grupurile de aici, atunci mă duc acasă."

Dându-şi o şuvită de păr după ureche, Daiana a scos un chicot. "Scuze." Obrajii ei s-au înroşit. "Nu ştiam că sunt prea insistentă."

"Nu că eşti prea insistentă..." Am început să-i spun, după care mi-am muşcat buza şi am încercat să continui propozitia. "Este doar că, din momentul în care Danger mi-a vorbit, ai fost foarte agitată şi mă faci și pe mine să fiu așa."

"îmi pare rău." Şi-a lins buzele.

"Doar că," Am luat o gură de aer înainte să continui. "Din momentul în care el mi-a vorbit, tu te comporti de parcă o să mor curând şi adevărul este că, nu o să mor."

"De unde ştii?" Şi-a aruncat o mâna în aer, arătând spre mine. "El este numit Danger pentru un motiv, Geanina."

"Da, ei bine, Danger mi-a vorbit dor o singură dată. Nu e ca şi cum mi-ar fi cerut o întâlnire sau ceva de genul." Mi-am îndreptat capul spre ea. "Exagerezi şi ştii bine asta. Pe lângă asta, nici măcar nu-l cunoşti!"

"Stiu destul de multe despre el încât să pot    să-ti spun că este rău." A încercat să sune convingătoare, dar toate acestea au sunat ca un fel de idiotenii.

"Şi tu crezi ce spune toată lumea?" Mi-am ridicat o spranceana, in timp ce ea a aprobat. "Daiana, astea sunt doar zvonuri. Oamenii exagerează aproape în legătură cu orice în zilele noastre. Nu poti să crezi toate idioteniile pe care ei le spun, Ar trebui să şti asta." I-am reamintit ei de timpul în care Min Yoon-Gi devenise un adevărat subiect de discutie, vorbindu-se că el s-a culcat cu Daiana. De acolo, a evoluat la a se spune că ea a rămas însărcinată, iar apoi a făcut avort. Au trecut ceva ani până ce alte bârfe au apărut şi totul a fost uitat.

"Asta e diferit." A încercat să spună.

"Cum?" Mi-am pozitionat mâinile pe şolduri.
"Îți spun eu: doar numele lui, ăsta e singurul mod prin care el e diferit." îmi băteam piciorul de podea, în timp ce asteptăm răspunsul ei.

"Doar aşa este, ok?" A murmurat uşor. "Toată lumea ştie despre el, Geanina."

"Nimeni nu ştie nimic. Singura persoană care ştie este acest Danger si atunci când el va recunoaşte, atunci va fi adevărat. Până atunci tot ce auzii e fals "

După câteva momente de linişte, Daiana a renuntat. "Bine, dar să nu spui că nu te-am avertizat." Ea a arătat către mine, după care
şi-a pus o mâna peste a mea şi m-a tras într-un loc în care tot ce puteai face era sa dansezi .

De obicei, nu eram cea care să încalce regulile, dar de această dată, cred că o voi face. Desfăcându-mi o altă sticlă de bere, am început să beau, iar apoi când am vrut să mă uit după Daiana, am realizat că disparuse. oh, la naiba.

Oftând, m-am dus să o caut. împingând toată lumea care dansa, pe cei care făceau sex, pe cei care consumau alcool şi pe alfii care fumau, tot nu am putut s-o găsesc pe Daiana.

Câteva minute bune au trecut şi simteam cum picioarele mele cedau. Nici măcar nu am stat jos în seara asta. In fine. Se pare că persoanele acestea chiar nu ştiu semnificatia unui scaun.

Nu după mult timp, m-am dat bătută şi am decis să-i trimit un mesaj. Mi-am scos telefon si am început să tastez.

"Unde eşti? Te-am căutat peste tot. Scrie-mi înapoi astfel încât să ne putem întâlni din nou !
Trebuie să plec acasă în curand."

Satisfăcută, mi-am pus telefonul înapoi în pantaloni, după care ceva mi-a atras atentia. M-am apropiat mai mult, şi am realizat că era un buştean. Dându-mi seama că acesta era pe aproape de scaunul pe care mi-l doream, m-am îndreptat spre el, după care m-am aşezat. întinzându-mi picioarele... Dintr-o dată m-am simtit mult mai calmă, mai relaxată .

Aceasta nu a durat foarte mult, până când am realizat că au trecut 10 minute de când i-am trimis mesajul lui Daiana şi ea încă nu mi-a răspuns. De obicei, ea îmi răspunde în câteva secunde, două minute atunci când e beată. Acum începeam să-mi fac griji. Ştiind că nu era de găsit în multime, am decis să merg pe un drum către o vale cu copaci.

Mi-am băgat mâinile în buzunare, ignorând toate gândurile nebune care îmi treceau prin minte, gândindu-mă cât de întunecat era afară.

Cum putea Daiana să dispară în modul ăsta? A fost atât de supărată că Danger a vorbit cu mine?

Sau ar putea fi altceva? Poate cineva a întrebat-o dacă vrea să meargă cu ei undeva.

Dar din nou, ea mi-ar fi spus înainte să plece.

Oftând frustrată, mi-am simtit capul vibrând şi mi-am dat seama că cele trei beri pe care le-am băut începuseră să-şi facă efectul. Zborul frunzelor nu mă ajuta prea mult astfel încât am început să gândesc într-un mod nebunesc, observand un grup de oameni nu foarte departe de mine.

Fără să mă gândesc prea mult la asta, am continuat să merg simtind cum aerul rece îmi răcorea uşor fata, făcându-mă să-mi ridic privirea şi sa vad ca grupu nu era format din nişte oameni obişnuiti. Ei purtau haine cu roşu şi negru, care mi-au reamintit de discursul lui Daiana.. Şi care mi-au reamintit că ele erau persoanele de care mi-a spus să mă tem.

  Acel grup de oameni ereau Echipa lui Danger.

Simtindu-mi inima cum bătea din ce în ce mai tare, m-am apropiat mai mult de copaci, încercând să mă ascund pentru a nu fi văzută.

"Eşti într-o mare problemă,Choi Seung Ho."(B-free , Army know)
O voce întunecată s-a auzit din umbre, în timp ce am simtit ceva în stomac. "Imi, îmi pare rău." Cu oricine vorbea acel baiat, frica din tonul lui mi-a zguduit puternic urechile

Părerile de rău nu ajută. Ai avut multe şanse şi încă continui cu idiotenii. "Ti-am oferit trei săptămâni în plus si încă nu ai putut să faci rost de bani?"

"Te rog, am nevoie de putin mai mult timp."

"Da, păi, ei bine... Timpul tău a expirat prietene." Şi cu acestea spuse, mi-am simtit corpul tremurand, intorcandu-mi capul la timp să văd cum un glont a fost tras şi un corp a căzut la pământ, locul fiind acoperit rapid de un lichid roşu.

Ce dracu s-a întâmplat?.....

To be continued......