DANGER [REINTERPRETARE]

32 a aflat.

ACEST CAPITO NU A FOST EDITAT!

Din punctul de vedere al lui Jimin :

"Rahat, rahat , rahat...rahat!"

Am gemut, foindu-ma in pat auzind tipetele care imi sunau puternic in ureche. Am incercat sa adorm la loc, dar asta nu a mers deoarece sunetele nu aveau de gand sa se opreasca. Frecandu-mi ochii, i-am deschis pentru a o vedea pe Geanina care se plimba prin camera, aruncand lucruri in stanga si in dreapta. "Baby, ce faci ? "

"Încerc sa-imi gasesc hainele !" A continuat sa mearga pe podea, fata ei fiind rosie din cauza furiei.

Mi-am incruntat sprancenele confuz.
"Baby..."

"Unde ar putea fii? "

"Baby...." m-am ridicat din pat .

"Serios?" Si-a aruncat mainile in aer.
"Trebuie sa fie pe aici pe undeva!"

"Geanina! "

"Ce?" A spus intorcandu-se. Odata ce m-a vazut treaz s-a orit. "Scuze."

Am chicotit. "Este inregula." Mi-am lins buzele.
"Dar te agiti pentru nimic."

"Pentru nimic? Jimin eu-"

"Hainele tale nu sunt aici. sunt in cosul cu rufe murdare." Am incercat sa imi controlez rasul odata ce mi-am dat seama ca stia perfect despre ce vorbeam.

"Oh." A ranjit.

"Da." Am chicotit usor. "Asa ca hai inapoi in pat." Am ridicat patura aratand spre ea , fiind inca obosit.

"La dracu, nu ! Esti nebun?" S-a holbat la mine confuza. Avem scoala azii, Jimin! Sa nu mai mentionez ca trebuie sa ajung acasa , parintii mei o sa inebuneasca!"

Ochii mei s-au marit. "Nici nu m-am gandit la asta."

"Da, nici eu!" Si-a plimbat degetele prin par.
"Nu voi mai apuca sa aud sfarsitul! O sa ma omoare , Jimin." Si-a batut varful piciorului de podea. "Nici macar nu i-am sunat sa le spun ca sunt bine! Cred ca chiar acum ma asteapta sa vin acasa. Oh, Doamne.." si-a lipit palmele de fata . "Sunt moarta!"

"Baby" m-am rigicat indreptadu-ma spre ea . "Totul va fii bine." I-am luat mainile indepartandu-le de pe fata ei. "Vom vorbi cu ei."

"Oh, desigur Jimin. Îi vom lasa sa stie cum am lipsit de la scoala, am intrat într-o  bataie , am sfarsit fiind rapita, aproape violata, batuta si tu ai sfarsit salvandu-ma pe mine si noi am fost prea prinsi de situatie astfel incat nici nu ne-am deranjat sa-i sunam si sa le spunem ca nu voi fii acasa pentru ca asta va merge atat de bine." Sarcasmul si-a facut prezenta in fiecare cuvant rostit de ea.

Am oftat. "Nu putem sa le spunem chiar tot , dar putem sa le spunem jumate din adevar."

A dat din umeri. "sunt asa moarta."

Din punctul de vedere a lui Geanina :

"Baby, relaxeaza-te, o sa fie bine." Jimin mi-a frecat umerii usor .

Stateam amandoi in masina lui care erea in fata casei mele. Mi-am muscat buza, holbandu-ma pe geam.

"Baby..."

"Nu intelegi , Jimin." Ei nu sunt problema ta, nu vor intelege. Ma vor omorî si nu exagerez in privinta asta. Ti-am spus ce mi-ai facut data trecuta cand am ajuns acasa in seara petrecerii. Am fost pedepsita si oh, nu mai vreau sa vorbesc despre asta ! Nici nu se presupunea ca trebuia sa merg prima data!" Mi-am muscat buza respirand adanc.

"Geanina...Geanina, uita-te la mine." Jimin mi-a frecat spatele gatului.

Am dat din cap.

"Geanina, hai." A spus gentil , degetele lui mangindu-mi obrajii.