JAMES

8.Emma

Mă plimb singură pe străzile New York-ului.

Nu știu încotro să o mai iau.

Nu știu unde să mă duc.

Mă simt așa goală pe interior.

Mă simt slăbită.

Am pierdut tot.

Mă opresc pe o bancă și îmi scot pachetul de ţigări din buzunar.
Caut brichetă și declar tristă că nu am.

Un foc se aprinde în faţa mea și nestând pe gânduri,duc ţigarea la gură și mă apropii de sursă.

După ce o văd aprinsă,mă uit la persoana din faţa mea.

Îl știu de undeva și nu știu de unde.

—Cred că îţi face rău să fumezi și să nu mănânci.îmi zice ca mai apoi să îmi dau seama cine e

Doctorul de la spital

—Am mâncat.mormăi eu ,simţindu-mă jenată

—Nu știu de ce ai ajuns la spital,dar știu sigur că ar fi trebuit să mai stai.îmi zice scoţându-și si el o tigare si punându-se lângă mine

Adică tot ce stiu e ca ai avut un atac de panică. Păreai slăbită deci am luat in calcul lipsa de hrană. Și am înţeles ca ai fost si nervoasa. Toate astea s-au acumulat si ai ajuns la spital. Intrebarea e,acum esti ok?

Mă uit la el si dau din cap. Doar nu o sa ii zic unui străin adevărul

—Eu sunt Ramon apropo.se prezintă si el

—Emma.mă prezind si eu

—Știu. Iubitul sau prietenul tău, nu stiu exact ce e,m-a întrebat de tine când erai la spital.zice

—Nu e nici prietenul și nici iubitul meu.zic iritată

—El nu părea să se comporte ca un străin.continuă el discuţia

—Uite,nu vreau să vorbesc despre asta,mai ales cu un străin.zic ridicându-mă de pe bancă

Se ridică si el si imi prinde mâna,întorcându-mă cu faţa spre el

—Îmi pare rău dacă te-am deranjat. Voiam să fac conversaţie. Mă pot revanșa invitându-te la o cafea?zice si eu ma desprind din strânsoarea lui

—Nu. Ești cu capul? Nu înţelegi că vreau să mă lași?zic dur si plec de acolo

***
—Treizeci de dolari vă rog.

Casiera îmi zice preţul celor cumpărate si fac ochii cât cepele dar decid să scot cardul.

Ating cardul de aparat și un bipăit ciudat se aude.

—Ce naiba?zic deja enervată

—Cardul dumneavoastră a fost respins.se aude vocea piţigăiată a fetei

Rămân șocată câteva secunde si abia acum realizez că tata mi-a închis cardul. Ce om fără suflet!

Dau să zic ceva dar o mână cunoscută mie îi întinde banii casierei

—Plătesc eu pentru ea.se aude vocea lui,eu fiind deranjată de atitudinea sa

—Nu am nevoie.zic ,oprind casiera să ia banii

Scot portofelul si realizez ca am doar 15 dolari. Mă uit la James,oftând puternic.

—O să îţi înapoiez banii.zic plecând de acolo,lăsându-l pe el să plătească

Mă îndrept cu pași rapizi spre apartament,fiind fericită că mama mi l-a lăsat mie atunci când a plecat,dar el mă prinde din urmă,oprindu-mă.