"—Când eram de vârsta ta și eu începusem să devin rebel, dorind toată lumea la picioare. La orfelinat eram un puștan destul de șmecheraș, nimeni nu se lua de mine. Nu știam ce e aia dragoste și nici nu credeam în ea. Tu? Crezi în ea?
Îl privesc pe bunicu și întrebarea lui mă pusese pe gânduri. Am 10 ani dar îmi dau seama că iubirea există. Îmi iubesc părinții, îl iubesc pe bunu și o iubesc și pe nesuferita de Maia. Însă dragostea? O observ câteodată în ochii părinților mei însă nu cred ca e reală.
—Nu.zic scurt, după o scurta perioadă de timp
Bunu începuse să râdă scurt.
—Nici eu nu credeam. Însă a apărut în viața mea bunica ta.. O minune. M-a făcut să mă schimb. M-a făcut un om mai bun.
Mă uit la bunu și observ un mare zâmbet pe chipul său. Inteleg tot ce-mi spune însă eu nu cred că o să existe vreodată vreo persoana despre care eu să vorbesc așa. Fetele sunt asa idioate.
Dau din umeri și încep să-mi mănânc din înghețată
—O să găsești o persoană care o să te schimbe fără să-ți dai seama. O să vezi, o să iubești. Suntem oameni și e omenesc sa iubim și sa avem sentimente.
—Și dacă eu n-o să găsesc persoana aia?îl întreb curios.
—Nu trebuie s-o găsești tu. În cel mai neașteptat moment, o să apară ea. James, până și cel mai mare și gros copac se rupe. La fel e și inima. Și cea mai întunecată și rece inimă o să fie spartă de razele calde ale iubirii.
Bunu îmi face cu ochiul, ma ia în brate și se depărtează de mine, ducându-se s-o ia pe Maia în brate.
Rămân tăcut pe balansoar, mâncându-mi înghețata.
Bunu n are dreptate. N-o să mă îndrăgostesc și n-o să las nici măcar o fată să mă schimbe! Îmi place să fiu așa cum sunt.
Mă ridic de pe balansoar și mă uit la înghețata din mâna mea.
O să fiu la fel de rece ca înghețata.zic ca mai apoi s-o arunc"
—Te rog James.. Trezește-te. Te rog. Ești aici de doua săptămâni și mă sperie așa tare gândul de a te pierde. Știu. Știu că am plecat ca o idioată lașă în loc să-ți mărturisesc sentimentele, însă mi a fost frică. Înțelegi? Mi-a fost frică să nu te pierd,acum,când știu că m-ai iertat.
E atât de ironic cum sunt îndrăgostită de băiatul pe care toată viața am fost controlată să-l urăsc. Îmi vine să râd când mă gândesc că eu chiar sunt îndrăgostită după atâta timp. Eu, persoana care nu mai credea în dragoste. E atât de ironic totul.
Simt cum picături de apă îmi curg pe braț. Palmă îmi era transpirată din cauza mâinii ei calde care era încolăcită printre degetele mele.
O durere îngrozitoare de cap se așterne atunci când mă simt conștient.
Încercam să-mi deschid ochii însă lumina mă incomoda.
M-am foit și i-am strâns mâna Emmei.
Nu mai auzeam ce-mi spunea însă o simțeam agitată. A vrut să plece și cu forța care mi-a rămas, am strâns-o mai tare.
Mi-am deschis încet ochii și am văzut-o. Ca o gură de aer proaspăt am simțit contactul nostru vizual.
Fața ei era plânsă iar părul ei era în toate direcțiile.
Am schițat un mic zâmbet deșii simțeam cum corpul mă ardea din toate încheieturile.
Este frumoasă.
Aud ușa cum se deschide și observ câțiva doctori care o dau pe Emma afară.
Nu! Lăsați-o să stea. Vă rog!
Unul din doctori îmi bagă o lanternă în ochi și în gură, zicând ceva altui doctor.
Observ cum vine spre mine cu o injecție și dau să mă foiesc însă scrâncesc de durere.
Băga-mi-aș!
Încerc să mă foiesc și mai tare chiar dacă nu-mi simt corpul, însă simt înțepături și dureri.
—James? Ne auzi?
Da, vă aud imbecililor.
—James?
Ce pula mea vreți maimuțelor? Nu înțelegeți că aud?
—Nu poate să vorbească. E o problemă cu corzile vocale sau poate îi este lui greu după atâta timp de comă.
Mă strâmb și dau să tușesc însă o usturime se așterne pe gâtul meu
Nu știu să vorbesc? Normal că știu. Voi nu mă auziți?
—Poate este o teamă pe care mulți o prind după asemenea accidente.se aude alt doctor
Teamă? Eu n am teamă de nimic!
—O să-l adormim ca sa putem să îi mai facem niște analize.
Fac ochii mari când aud asta. Dau să mă ridic însă nu-mi simțeam picioarele.
De ce nu-mi simt picioarele?
De ce nu pot să mă ridic?
Încep să mă foiesc și mai tare însă nimic. Simt că nu am picioare.
Dau să-mi ridic brațul însă nenorocitul ăla de doctor mă înțeapă cu injecția, eu adormind instant.
*
—Nu credeam c-o să scape.
—Nici eu. Are multiple fracturi și oase rupte. Păcat de el că e tânăr și o să rămână imobilizat în scaunul cu rotile.
În câteva secunde eram în cur, fiind complet șocat de ce naiba a spus asistenta asta.
Despre cine naiba vorbește proasta asta?
Asistentele își întorc capul spre mine, fiind vizibil surprinse ca m am trezit.
Doar nu vorbesc despre mine, nu? Adică e imposibil să se întâmple asta.
Dau să mă ridic din pat însă.. Nu puteam. Nu-mi simțeam picioarele.
Am început să mă agit și să le lovesc, însă nimic.
Asistentele au fugit din încăpere, chemând doctorii, însă eu tot ce voiam să știu era că ele nu vorbeau despre mine și că nu-mi simt picioarele din cauza acelei injecții.
Câțiva doctori au intrat peste mine, țipând să nu mă mai lovesc.
Am aruncat cu pernele după ei și am încercat să-mi iau piciorul pentru a-l lăsa pe podea, însă ei m-au prins și mi au dat un calmant.
Brusc mă simțeam moale și corpul meu vibra de durere, însă asta nu m a oprit să ii mai fut una piciorului.
Mă uit spre doctor atunci când m am așezat cu capul pe pat, acesta uitându-se parcă cu milă la mine.
Băga-mi-aș pula în mila ta.
Ușa se deschide iar și pe ea intră părinții mei care păreau pur și simplu distruși. Mama era plânsă, cu fața umflată, iar tata avea barbă și cearcăne.
Brusc mă simțeam oribil pentru faptul că eu eram motivul pentru care ei erau în starea asta.
—O să rămână în scaun toată viața?se aude vocea blândă a mamei
Doctorul se uită către mine, apoi iar la ai mei
—Păi..
Și nu mai apuc să aud nimic, căzând într-un somn adânc.
CITEȘTI
JAMES
Teen Fiction"Nu ţi-a spus nimeni că dacă il lovești pe James Black riști spitalizare gratis?" zic, rânjind spre corcitura din faţa mea. "Nu ţi-a spus nimeni că faţa lui James Black cere lovituri gratis?" imi răspunde, cu același ton arogant si răutăcios. Si po...
