JAMES

33. Michel

Ochii ăia.. Aș putea jura că sunt ochii de care am fost îndrăgostit nebunește.

Însă nu pot jura.

Da, sunt multe semne de întrebare. Cine e Emma Moore? Ce asemănare e între ea si Emma Smith? De ce atunci când o privesc pe ea, îmi văd prima iubire?

Dar știu că sunt întrebările pe care mintea mi le pune mereu când văd o mică asemănare între o fată si Emma.

Faptul că încă mă gândesc la Emma și că nu am trecut peste pierdea ei mă înnebunește.

Mă înnebunește de-a binelea.

Mi-am strâns lucrurile și am ieșit din Universitate , urcând în mașină și mergând pe digul Santa Monica. Seara este superb peisajul și îmi place din când în când să merg acolo pentru a-mi limpezii gândurile.

Dau drumul la muzică și încep să conduc.

Mintea mea era în continuare la draga mea elevă, o persoană care după mult timp, a reușit să-mi atragă atenția. Nu știu ce fel de atenție însă știu că deșii mă enervează cu tupeul ei, îmi atrage atenția într-un mod diferit de altele.

În minte îmi apare lacrima pe care a vărsat-o în fața mea. Pe moment părea visătoare, însă când și-a dat seama că plânge, a plecat de lângă mine, nepăsându-i că o strigam.
Am fost blocat atunci. Sclipirea dureroasă din ochii ei mă duceau cu gândul la sclipirea dureroasă din ochii Emmei atunci când mama ei a părăsit-o.

Îmi scutur capul atunci când am primit un claxon că semaforul e verde și mi-am continuat drumul, oprind lângă dig.

Am coborât din mașină iar briza de aer rece m-a pălmuit.
Am tras geaca pe mine și am început să mă plimb pe malul digului. Tot felul de cupluri sau persoane care făceau același lucru ca și mine erau aici. Ba chiar erau câteva persoane care făceau yoga sau gimnastică.

Plimbatul meu se oprise însă atunci când m-am lovit de o persoană, eu nefiind atent pe unde merg.

—Vezi pe unde mergi tâmpitule!

Vocea Emmei m-a făcut să-mi ridic capul și să-mi dau seama că universul își cam bate joc de mine.

Atunci când își ridica privirea și ea și mă vede, face ochii mari.

—Mm, scuze. Nu știam că ești tu.zice ea repede, întorcându-și înapoi privirea spre dig

Mă întorc și eu cu privirea spre dig și observ luminițele Roatei reflectând în apă.

—Nu te-am mai văzut după ora mea. Uite Emma, dacă te-am enervat cu referatul și crezi că am ceva cu tine -..

—Oprește-te. Nu-mi zice nimic. Eu am exagerat și nu am nevoie de explicații . Ești profesorul meu până la urmă și nu am niciun drept să mă comport așa cu tine sau să fac figuri când primesc o temă ce m-a făcut să dorm doar doua ore. Îmi pare rău. Iar discuția de la școală a fost deplasată. Dacă vrei să-mi dai un alt referat, n-ai decât.

Vorbea repede și încet și îmi era destul de greu să înțeleg tot ce-mi zice,iar faptul că nu se uita la mine mă oftica pentru că nu îi observam expresia feței. Părea că are o urmă de regret în glas dar și ceva necunoscut. Nu pot să-mi dau seama ce însă știu sigur că Emma Moore nu e chiar cine pretinde să fie.

—Nu am de gând să-ți dau alt referat.zic scurt, neștiind ce altceva să zic

Se lăsase liniștea între noi, niciunul neștiind ce să zică. Nu știu dacă ea se simte incomod că un profesor de al ei se află lângă ea, sau eu mă simt incomod că stau lângă eleva mea și că simt cum mi-a sucit mintea de la prima ei privire.

O să mă retrag ușor, salutând-o politicos și prefăcându-mă că nu am avut nicio discuție cu Moore.

Mi-am întors puțin capul spre ea și am observat cum își musca buza și mai ales, o lacrima se prelingea pe chipul ei.

M-am întors cu totul spre ea și i-am șters lacrima, astfel ia uitându-se la mine, apoi la degetul meu care era pe fața ei, apoi la mine.
S-a depărtat ușor și a vrut să plece însă nu o puteam lăsa așa. Am prins-o de mână și am întors-o cu fața spre mine, neștiind ce naiba făceam

DĂ-I DRACU DRUMUL. E ELEVA TA CE E GREȘIT CU TINE. BOU. PROST.

Conștiința țipa la mine

—Ce ai cu mine? La naiba, îți pot vedea disprețul în ochi și nu cred că asta e din cauza referatului.

Nu știu de ce am oprit-o și nici nu știu de ce îmi pasă dacă are ceva cu mine, însă toate astea mă neliniștesc.

Ea se desprinde din mâna mea, văzându-i expresia nervoasă.

—Ești profesorul meu. Pot avea orice sentimente nașpa pentru tine atât timp cât eu sunt eleva ta și tu profesorul meu. Te rog să nu mă mai bagi niciodată în seama înafara orelor. O să lăsăm loc de bună ziua și atât!zice ca mai apoi să plece, lăsându-mă singur, cu o mie de nervi.

****

—Cine dracu se crede să-mi vorbească așa?! M-ai întâi își cere scuze și atunci când încerc să o consolez practic se pisa pe mine! Puteam să fiu prietenul ei la naiba, chiar pare genul de persoană care are maxim 3 prieteni, nelăsând pe nimeni în viata ei! tip eu nervos prin casă, Adrian începând să râdă

—Scuză-mă frate dar ai părut un pedofil care are interes pentru eleva lui! Cred și eu că fata s-a speriat!

Mai dau o gură de bere pe gât și oftez.

—Sunt un prost! Cum am putut să cred că tipa asta poate să fie diferită? Sau cum să cred că am un interes pentru ea! Sau cum să-mi treacă prin cap să-i șterg lacrima?zic frustrat spre prietenul meu

—Poate pentru că până acum ai dat doar de curve sau de fete terminate, iar ea are comportament diferit de restul, astfel crezând că poate cu ajutorul ei o s-o uiți pe Emma, sau nu știu, ți-a atras atenția. Nu mă pricep la asa ceva.

—Adevărul este că am văzut-o pe Emma în fata asta, dar îmi dau seama că am înnebunit de tot!

—Chiar ai înnebunit! Lara stă după tine de un an și tu te uiți la o elevă de a ta pe care la dracu, o știi de două zile!

Mă uit urât la Adrian însă nu pot să comentez pentru că are dreptate. Ce naiba a fost in capul meu?

Termin berea și mai desfac alta, chiar dacă mâine e posibil să fiu mahmur.

—Știi ceva Adrian? O să-i fac viața grea acestei fete.zic eu puțin amețit

—De ce să te răzbuni pe ea? Că ți-a dat cu flit subtil?zice el începând să râdă

—Nu. Ci pentru că îmi aduce aminte de Emma și mă înspăimântă gândul ăsta

—Și cum crezi că vei rezolva asta dacă ii faci viața nașpa săracei fete care până la urmă, e nevinovată?zice Adrian când s-a oprit din ras, fiind serios

—Nu cred că e chiar atât de nevinovata. Ceva ascunde ea.zic ca mai apoi să termin si berea asta și să merg la somn

**