JAMES

21.James

Nu știu ce m-a apucat dar am simțit nevoia nebună de a o strânge în brate. Trebuia să o fac și am făcut-o. Am strâns-o în brațe, nepăsându-mi că o să mă respingă imediat. Nepăsându-mi de nimic în momentul ăla.

Nu știam dacă eu sau ea aveam nevoie de îmbrățișarea aia, dar știu sigur că ei i-a prins bine în momentul când am simțit cum suspină pe umărul meu.

Ea chiar nu m-a desprins din bratele ei. Nu a țipat la mine. Nu a vorbit cu mine. Nu a făcut nimic în momentul când brațele mele au cuprins-o.

Tot ce făcea era să se descarce în brațele mele.

Mi-am mușcat buza, trăind în momentul ăla sentimente pe care nu le-am mai avut niciodată dar care mă făceau să mă simt ciudat de bine.

După alte câteva minute bune, Emma s-a desprins din bratele mele și m-a privit fix. Fața ei era plânsă iar ochii ei erau atât de triști încât simțeam un nod în stomac.

Și-a muscat buza și și-a mutat privirea în altă parte, ștergându-și lacrimile ce erau prezente pe fața ei.

—Nu trebuia să fii aici James.

Vocea ei era slabă dar hotărâtă în ceea ce zice, luându-mă prin surprindere.
Mă încrunt și aștept să continuie.

—Nu ai idee în ce ești implicat în momentul ăsta.zice și se întoarce cu fața spre mine

—Nu ești în siguranță.continuă ea, oftând

—Nu înțeleg la ce te referi.zic brusc

Mă ridic de pe pat, neluându-mi privirea de la ea. Ce zice ea aici? În ce sunt implicat? De ce nu sunt în siguranță?
La dracu, înțeleg că de când am cunoscut-o toată viața mea s-a dat peste cap, dar nu înțeleg care este rolul ei în viața mea. De ce a apărut? De ce nu sunt în siguranță? Cine e ea cu adevărat și ce vrea de la mine?
Oare are legătură cu ce mi-a spus femeia aia? Oare chiar a fost adevărat ce mi-a spus și nu au fost doar niște aiureli?

În momentul când vreau să îi adresez și ei aceleași întrebări, ușa se deschide, pe ea intrând idiotul de Louis.

Se oprește brusc, uitându-se la noi.

—Întrerup ceva? Aș putea să plec dacă -—

—Nu întrerupi nimic. Intră.se aude vocea Emmei

Îmi dau ochii peste cap, fiind destul de evident că nu-mi convine că el ne-a întrerupt discuția.

Da maimuțoiule, întrerupi.

—O să plec acum.zic și ies din salon, fiind deja nervos de toată situația asta.

Mi-am dorit discuția asta cu ea încă din ziua când ea a ajuns în comă.
Îmi doream răspunsuri.
Îmi doream să știu dacă ce mi-a spus femeia aia e adevărat.

La naiba, chiar trebuie să investighez singur pentru că Emma nu cred ca mi-ar zice ceva prea curând iar eu nu pot aștepta răspunsuri la întrebări prea mult timp.

Ies din spital și intru în mașină, pornind motorul. Dau drumul la muzică și îmi las capul pe volan pentru a mă liniștii puțin.

Oftez și mă întind după o sticla de apă care se afla pe jos din câte țin minte.
Încep să o caut însă mâna mea atinge altceva și la naiba de era sticla mea cu apă.
În momentul când mi-am dat seama ce am atins iar bipăitul se auzea din ce în ce mai repede, am ieșit imediat din mașină ca mai apoi în fața mea să văd cum mașina a explodat, iar eu mă aflam la o distanță destul de mare de ea.

Bubuitura m-a făcut să nu aud atât de bine și mai ales, m-a aruncat câțiva centimetrii.. Sau... Metrii.. Mai încolo.
Am dat să mă ridic iar capul parcă îmi pocnea de la durere. Mi-am dus mâna acolo, simțind un lichid fierbinte ca mai apoi să văd cum încet, încet,mă luase somnul.

M-am luptat împotriva voinței mele, încercând să stau treaz, însă eram prea slăbit, adormind imediat.

**

—Pacientul e stabilizat. Are doar câteva julituri ce pot fi tratate. Leșinul se datorează faptului că a avut o lovitură destul de puternică la cap însă o să fie totul bine.

Vocea doctorului enervant mă trezește din somn sj mă face sa ma strâmb.
Mi-am deschis ochii și m-a lovit realitatea.
Eram în spital.
Mașina mea a luat foc
A fost o bombă în ea.

Bombă.
Mașina mea.
Spital.

La dracu, eu trebuia să fiu victima.

Mă ridic brusc în fund însă a fost cea mai proastă mișcare în momentul în care am simțit cum capul meu parcă e o bombă cu ceas.

—Să-mi bag..

Nu am continuat propoziția deoarece am privit-o pe mama în ochi care era destul de speriată,si am ales să tac.

—James, te rog să nu te mai miști și să stai întins în pat până o să ți se diminueze durerea de cap.

Vocea doctorului se făcuse auzită pentru a doua oară și deja mă enerva.

—Eu? Eu să stau liniștit? La dracu, vreau să fiu externat imediat.tip la el nervos

Tata apare și el în salon, privindu-mă ciudat.  Doctorul se scuză și pleacă, lăsându-mă singur.

—Explică-ne te rog. Ce s-a întâmplat James?

Vocea blândă a mamei se face auzita. Ochii ei erau plânsi iar glasul îi tremura.
Îmi părea rău că din cauza mea trece prin așa ceva dar nu mă puteam abtine

—Nici un "ești bine?" "te doare"?.zic eu sarcastic

Tata se uita serios la mine iar mama cu mila.

—Am avut o bombă în mașină. continui eu când ei nu scot niciun cuvânt

Tata oftează

—La dracu James! Asta știm și noi. Dar de ce în mașina ta? De ce era pentru tine? Ce s-a întâmplat? Ai dușmani? Cine vrea să îți facă rău?

Întrebările tatei venise una după alta și deja mă enerva. De unde să știu cine a vrut să facă asta? Dușmani? Nu știu dacă am dar știu că multă lume e invidioasa pe mine.
Nu prea știu cine ar vrea să mă vadă într-un sicriu sincer.
Nu i-am întrebat.

Stau câteva secunde în repaus de gândire și brusc cuvintele Emmei îmi vin în minte

"Nu ai idee în ce ești implicat. Nu ești în siguranță"

Mi-am înghitit nodul format în gât  și la naiba de acum nu eram pus să aflu și mai multe explicații.

Oare... E posibil ca tatăl ei să fi făcut asta?

Din câte mi-a spus femeia aia, este un om periculos. Nu mi-a spus mai nimic despre el, dar din puținul spus nu îți era greu să-ți dai seama că nu e tocmai un sfânt.

Mă uit la tata care voia să îi răspund la întrebări însă eu nu doream. Voiam doar să mă lase să pot medita în liniște.

—Sunt cam obosit și aș vrea să dorm dacă nu vă supărați.zic,ei dând din cap și ieșind din salon, nu înainte să fiu luat în brațe și auzind doar "mă bucur că ești bine".

****
Am reușit să postez chiar în prima zi a anului.
Ce pot să vă zic dragilor.. La mulți ani și un an nou fericit! Fie ca 2020 să fie un an bun, unde să aplicăm lecțiile învățate în 2019.
Nu știu de voi dar 2019 pentru mine a fost un an destul de greu, cu tot felul de obstacole, dar în același și unul minunat.
2020 chiar sper să fie un an mult mai bun și de neuitat.

Vă iubesc dragilor 💞