JAMES

30.Michel

Îmi arunc geanta pe birou și mă așez pe scaun, fiind cu mintea în toate părțile.

Emma Moore

Două cuvinte care nu-mi dau pace încă de când fata aia a pășit în clasa mea și a avut un comportament diferit față de restul colegilor ei.

Pe tot parcursul orei încercam să mă țin ocupat să nu mă uit la ea. Însă parcă îmi era o misiune imposibila si nu înțelegeam de ce.

La dracu, ce e cu mine? Sunt abia de o zi în școala asta si mi-a atras atenția o fată care să fim serioși, e eleva mea!

Oftez nervos și îmi las mintea liberă.

Flashback

Bagajul meu era gata pentru plecarea din New York, însă inima mea nu era. Nu era pregătită să-și părăsească marea iubire care mereu a sperat să fie veșnică.

Ce ironic. M-am îndrăgostit nebunește de o fată care e controlată de tatăl ei nebun si maniac,și cu toate astea, tot pe ea o vreau. Acum și aici.

Iau poza înrămată de pe dulap și îi privesc chipul superb, făcându-mi ochii să sclipească.

Este cea mai frumoasă fata pe care am văzut-o vreodată. Cum o să pot s-o las aici? Nu o să știu cu cine e, ce face, cum e.
Nu o să mai știu nimic despre ea.

Îmi simțeam obrajii uzi de la lacrimi, însă nu mă oboseam să-i șterg.

Erau lacrimile mele vărsate pentru ea..

Oare o să mă urască? Oare o să mă caute? Și dacă mă caută, eu o să risc pierderea familiei mele pentru iubirea ei?

Arunc o vază de perete, ea făcându-se bucăți. Exact ca inima mea.

Iau poza și o bag în bagaj, neștiind cum o să trec peste asta.

And flashback

Deschid sertarul iar amintirea la care mi-a zburat mintea, era acolo.

Am luat poza și am zâmbit involuntar.

În continuare ea este pentru mine cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată.

Încă am o rană deschisă de la plecarea mea din New York. O rană care nu vrea să se închidă. O rană care nu vrea să treacă.

Mă obosesc gândurile despre ea.

Mereu când sunt trist, fericit, visător, îmi aduc aminte de ea. De momentele frumoase cu ea. De zâmbetul ei. De iubirea ei. De ochii ei.

Așez poza pe birou și mă holbez la ea minute bune.

Sigur acum e mult mai frumoasă. Sigur acum e fericită cu cineva care o merită.

Îmi simt obrazul ud și devin agitat când realizez că plâng.

Încă plâng.

Pentru ea.

Mă ridic de pe scaun și merg spre baie, privindu-mi fața.

Schimbarea mea fizică e una radicală. Se vede că m-am maturizat și e atât de greu să-ți dai seama cum arătam eu acum câțiva ani.

Oare ea s-a schimbat la fel de mult?

Îmi scutur capul, simțind că o să-mi pierd mințile dacă mă mai gândesc la ea, și mă spăl pe față.

În timp ce îmi sterg fața cu un prosop pufos, îmi zboară mintea la domnișoara Moore, care m-a făcut să mă gândesc la prima mea iubire.

Întrebarea e, de ce? De ce mi-a zburat gândul la Emma atunci când mă gândeam la comportamentul lui Moore?

Oare din cauza că au același nume? Sau poate pentru că acel comportament a lui Moore îmi aduce aminte de Emma? Sau pentru că după mult timp, am văzut o altfel de fată în Moore și asta m-a făcut să mă gândesc că si Emma era tot "o altfel de fată". Una specială..

Îmi dau o palmă și imi scot toate gândurile astea din cap.

La dracu, au trecut atâția ani. Când o să trec peste ea și o să-mi pot face o relație stabilă? Nu doar aventuri de o noapte pe care am început să le am atunci când toate gândurile mele duceau la Emma, sufocându-mă. Faptul că făceam sex cu diferite fete și aveam beții ce mă făceau să uit de mine, pe moment mă făceau să uit și de Emma.

**

Îmi las cartea jos atunci când telefonul meu sună de câteva minute in disperare. Cine naiba își permite să mă deranjeze la ora asta?

Îl iau și răspund repede, nepăsându-mi cine e.

-CE?!țip nervos la persoana care m-a sunat.

Câteva secunde e liniște și mă pregăteam să închid, crezând că e o farsă la telefon, însă o voce pe care mi-ar fi imposibil să o uit, vorbește

-Bună seara domnule White.

-Domnișoară Moore, care este motivul pentru care m-ai sunat la ora asta târzie?timbrul meu era unul calm acum, ba chiar prea calm pentru cineva care tocmai a fost deranjat

-Știu că este târziu,și îmi pare rău, dar vă rog să mă înțelegi, chiar nu am cum să scriu un eseu de 500 de pagini până mâine! Îmi este imposibil! Vă rog, mai dați-mi puțin timp.

Îmi aduc aminte că i-am dat această temă, însă nu pot să mă răzgândesc. Ce o să spună restul despre mine? Or să creadă că favorizez!
Cine se crede ea să creadă că are vreo șansă să scape de acest eseu?
Și de unde naiba are numărul meu?

-Domnișoară, ai tupeul să mă suni la ora asta să-mi spui că nu poți să faci eseul până mâine? Nu cred că vrei să-l dublez..

Liniște

-Nu!.. Nu! Nu e nevoie. Mă scuzați de deranj, o seară bună!zice apoi închide repede

Las telefonul jos și zâmbesc. Vocea ei era una nervoasă atunci când i-am spus de dublarea eseului.

O să fie amuzant să îi văd evoluția lui Moore.

Mă așez înapoi pe fotoliu și încerc să încep să citesc, însă mintea mea nesimțită se gândea la Moore.

La dracu, ce e greșit cu mine?

*******